Așadar, după 40 de zile de bătaie de joc la adresa propriilor alegători, băieții de mingi ai lui Plahotniuc au anunțat că gata, s-au săturat de pretențiile lui Ghimpu și se apucă de „discuții” cu Voronin.
Citește și: PLDM și PD vor începe negocierile cu PCRM privind formarea unei coaliții de guvernare
Acest circ care a durat 40 de zile și în care s-au mimat negocierile a avut, după cum intuiam încă de la începutul lunii decembrie, un singur scop: obținerea a cât multor pârghii de către Plahotniuc.
În toată această perioadă Plahotniuc i-a trimis la negocieri cu Ghimpu pe alde Diacov, Lupu sau purtătorul său de borsetă Iaralov, pentru a-l scoate pe acesta din sărite și pentru a-l demoniza. Între timp, presa, analiștii, bloggerii de buzunar ai lui Plahotniuc, îl prezentau pe Ghimpu ca un tip ahtiat după funcții, din cauza căruia nu se poate încropi noua alianță.
Plahotniuc are două obiective primordiale: Menținerea controlului justiției și funcția de președinte în 2016
În fond, pe Plahotniuc nu-l deranja să facă o nouă alianță cu Ghimpu, atâta timp cât nimeni nu se atingea de funcția de procuror general, cea care-i asigură toate hoțiile pe care le-a făcut, le face și urmează să le mai facă, dar mai nou, și pe cea de președinte.
Plahotniuc înțelege că în Moldova mai devreme sau mai târziu lucrurile se vor schimba și că, ușor-ușor, după modelul României, marii corupți de pe Bâc vor ajunge acolo unde le este locul, adică la pușcărie. Orice mic pas spre UE al Moldovei este echivalent cu un pas al lui Plahotniuc spre pușcărie. În aceste condiții, o singură funcție în acest stat i-ar putea asigura lui Plahotniuc imunitatea maximă și peste 2 ani, 5, sau chiar 7, când, sperăm noi, vom fi în UE sau măcar la un pas de aderare. Iar aceasta este cea de președinte.
De aici și planul despre care am și scris acum o săptămână, de formare a unei coaliții minoritare, din PLDM și PD, cu susținerea parlamentară a PCRM. În toată această perioadă ar fi urmat ca alegătorii, indiferent că sunt ei de dreapta sau de stânga, să fie obișnuiți cu starea aceasta de lucruri, iar în 2016, când urma să se pună problema alegerii unui nou președinte, să se vină cu varianta Plahotniuc, ca singura acceptată de toate cele trei partide.
Chiar a doua zi, Ghimpu a confirmat într-un interviu pentru Europa Liberă acest plan, fapt ce se pare că l-a cam scos din sărite pe Al Capone de Grozești, întrucât de atunci și până astăzi întâlniri între reprezentanții celor trei partide am avut practic în fiecare zi.
Ghimpu se pare că se ține tare pe picioare
Numai că, în ciuda șantajului și a atacurilor furibunde în presă, deocamdată Ghimpu lasă impresia că nu are de gând să cedeze. Ba mai mult chiar, am aflat din declarațiile sale că ar insista asupra funcțiilor de președinte sau procuror general, în cazul în care procuratura nu se depolitizează, iar Gurin să fie eliminat de acolo.
Nimic ieșit din comun, în opinia mea. În condițiile în care Ghimpu intră la guvernare, după ce acum un an și jumătate a fost eliminat într-un mod foarte urât, e absolut normal să-și dorească pârghii. Doar că, din păcate pentru el, tocmai funcțiile la care râvnește sunt cele mai importante pentru existența lui Plahotniuc și a imperiului său mafiot.
Plahotniuc nu-și poate permite să piardă Procuratura Generală, pe care a cumpărat-o în 2009 de la Urechean pentru bani grei și trebuie să fie președinte pentru a-și asigura imunitatea pe termen lung.
Deși Ghimpu a dovedit de-a lungul timpului că se poate înțelege de minune cu Plahotniuc, în special până prin 2012, să-i cedezi acum funcția de procuror general unui astfel de om e mult prea periculos. Inclusiv pentru Filat. Iar cea de președinte, după cum am spus și mai sus, nu poate fi negociată.
Aici își intră în rol Voronin
Alegătorii, partenerii occidentali, puțina societate civilă adevărată care mai există, nu vor putea accepta prea ușor o formulă de guvernare care să-i aducă la un loc pe toți cei care au guvernat în ultimii 15 ani și care au adus Moldova la statutul de cea mai săracă țară din Europa și cu cea mai coruptă justiție din lume.
Însă băgând pe gât ideea că nu se poate de negociat cu Ghimpu, poți ajunge și aici, mai ales când controlezi aproape toată mass-media. Plahotniuc a pregătit demult formula de rezervă cu Voronin. Poveștile debitate ieri seară de Lupu și Filat, cum că, vezi Doamne, până acum nu s-a discutat cu PCRM-ul, sunt pentru puținii proști din această țară care mai cred în ce spun cei doi.
Voronin deja i-a făcut mai multe declarații de dragoste lui Plahotniuc în ultimele săptămâni, lăudându-l pe acesta mai ceva decât o alinta pe Grecianîi până a fi trădat de ea.
Citește și: Voronin îl laudă pe Plahotniuc: Singura sa greșeală e că s-a băgat în politică
În fond, o astfel de coaliție cred că i-ar conveni lui Ghimpu mai mult decât orice funcție pe care i-ar ceda-o astăzi Plahotniuc. Pe termen mediu și lung, o opoziție față de o astfel de guvernare, care nu se poate dovedi decât una și mai coruptă decât cele pe care le-am avut până acum, nu poate decât să avantajeze PL-ul, mai ales în contextul alegerilor din Chișinău, de la vară. Să nu uităm că singurul politician important din această țară asupra căruia mai planează „suspiciunea” că ar fi cât de cât cinstit e Chirtoacă.
Acum depinde de cât de mult înțeleg acest lucru Ghimpu și Chirtoacă. Vor rămâne tari pe poziții și vor cere pârghii prin care să poată schimba ceva în justiție sau îi vor ceda totul lui Plahotniuc și se vor păta ireversibil.
Pentru că diferențe între o alianță cu un Ghimpu umil, ca până în 2012, sau una cu Voronin, nu vor fi. Va fi vorba despre exact aceeași Alianță pentru Plahotniuc, care va duce într-un final la același deznodământ.
Alex Cozer