Andrei Năstase i-a adresat zilele trecute o scrisoare destul de consistentă lui Plahotniuc. După ce ani de-a rândul Năstase a tot vorbit despre oligarh și schemele acestuia, în ultimele luni liderul DA l-a provocat pe oligarh de mai multe ori la un duel față în față.
La fel ca în cazul celorlalte provocări, Plahotniuc deocamdată nu a răspuns nici la asta. Cel mai probabil o va face doar în stilu-i caracteristic, cu vreo nouă serie de „reportaje” despre „casele și milioanele lui Năstase”.
Plahotniuc va încerca din nou să devină premier
În ultimul an și jumătate, de când Moldova este cuprinsă de proteste, Plahotniuc nu a apărut niciodată public. Aici nu putem pune la socoteală acea ieșire din ianuarie 2015, printre umbrele antiglonț, nici așa-zisele interviuri apărute în mass-media comodă.
Plahotniuc s-a limitat la a vorbi doar prin declarații prin intermediul Facebook-ului, ulterior tirajate la greu de peste 80% din spațiul audiovizual din țară, care-i aparține. De altfel, din postările de pe Facebook ale acestuia aflăm că nu a renunțat nici pe departe la oficializarea dictaturii sale în Moldova, prin obținerea unei funcții oficiale în stat.
Cum cea de președinte în actualul sistem electoral este de neatins, rămâne șefia Guvernului, pe care o țintește, din ce afirmă tot mai multe surse, la mijlocul lunii octombrie sau, în funcție de conjunctură, la începutul lunii noiembrie, când ce-a mai rămas din opoziție va lupta pentru fotoliul de șef al statului.
În ianuarie lui Plahotniuc nu i-a reușit oficializarea numai din cauza protestelor și mobilizării extraordinare a populației, care a depășit atunci orice viziune geopolitică și s-a consolidat în jurul unei singure cauze.
De atunci, principalul său obiectiv a fost să distrugă mișcarea protestatară și liderii săi. Într-o oarecare măsură i-a reușit. Prin preluarea MAI-ului și transformarea poliției într-o bâtă de temut, a încercat să reprime violent ultimele proteste și să bage oamenii în sperieți. În paralel, a dirijat o campanie de denigrare cum puțini și-ar fi putut imagina la adresa principalului lider al protestelor, Andrei Năstase, reușind să-i slăbească din poziții.
Însă și mișcarea protestatară și liderul său rămân încă vii și mocnind, putând oricând să se declanșeze dacă este cazul.
Pe de altă parte, Plahotniuc conștientizează foarte bine că indiferent de cine va fi viitorul președinte, niciunul dintre ei nu se va sinucide politic încât să-l desemneze la funcția de premier. Aici mă refer la oamenii care chiar au șanse să câștige scrutinul din 30 octombrie, nicidecum la unul dintre mulții săi pioni.
Așa că, singura șansă ar fi în preajma alegerilor din 30 octombrie, pe fondul unei dezbinări a opoziției și a retragerii unor candidați în favoarea altora, care ar trezi dezamăgiri în rândul celor mai activi protestatari. Există tot mai multe semnale că Plahotniuc va încerca anume în această perioadă să-și joace cartea.
Mai ales în condițiile în care Usatîi povestea nu cu mult timp în urmă că Plahotniuc i-a povestit că pregătește o mutare importantă în octombrie, iar pentru asta are nevoie ca Năstase să fie în afara campaniei electorale, iar primarul de Bălți plecat din țară.
De ce este nevoie de o apariție față în față, Năstase – Plahotniuc
Spațiul public este dominat în ultima perioadă de un duel de la distanță între Năstase și Plahotniuc. Iar dacă primul vorbește public despre oligarh oriunde are ocazia, la posturi de televiziune, întâlniri prin țară sau conferințe de presă, atunci Plahotniuc acționează doar prin intermediari și atacuri mediatice.
Este clar că și următoarele luni vor fi dominate de acest duel. Iar dacă Năstase luptă public pentru funcția de președinte, atunci Plahotniuc urzește pe la spate tot felul de scenarii care să-l facă premier până la alegerea unui nou șef al statului.
În aceste condiții, o dezbatere publică între cei doi ar fi mai mult decât necesară acum. Un om care vrea să ajungă prim-ministru într-o țară, fie ea și Republica Moldova, nu va putea niciodată să obțină fotoliul râvnit doar prin sforării, fără a ieși la o televiziune, fără a organiza o conferință de presă sau, cel mai important, a ieși într-o dezbatere publică cu principalul său adversar politic.
Alex Cozer