Au trecut deja trei săptămâni de când Plahotniuc prin gura lui Lupu ne asigura, imediat după demiterea lui Streleț, că în maximum o săptămână va fi încropit un nou Guvern.
Iată că Guvernul așa și nu se mai încropește, iar Plahotniuc probabil regretă tot mai mult momentul în care s-a lăsat pradă emoțiilor, trimițându-și la pușcărie cea mai umilă slugă – pe Filat -, și canalizând toată furia populară în direcția sa.
A doua gafă pe care cel care încă deține Moldova a făcut-o a fost atunci când, într-un mod total inexplicabil, a dat jos un Guvern care-i era în mare parte loial și pe care și l-ar fi putut supune în totalitate lejer.
Iată că aceste gafe îl costă extrem de mult pe oligarh, care a devenit expus până și la Bruxelles, acolo unde finul său este întrebat cum va lupta cu Plahotniuc. Și împrumutul vital de la București a fost amânat, iar despre misiunea FMI în aceste condiții nici nu poate fi vorba.
Plahotniuc și sistemul său criminal, construit pe parcursul ultimilor 9-10 ani încep, ușor-ușor să se scufunde, dând cele mai grave rateuri din toată această perioadă, chiar mai grave decât în 2013.
Iar în aceste condiții se fac remarcați cu tot mai multă insistență argații săi politici, care încearcă cu disperare să-l resusciteze și să se salveze și ei odată cu oligarhul. Pe lângă Candu, Lupu și toți ceilalți angajați direcți ai săi din PD, sunt scoși la înaintare ceilalți șantajabili, cu materiale în videoteca sau biblioteca de dosare.
Voronin
Cel mai disperat din toți aceștia pare a fi, de departe, Vladimir Voronin. Moșneagul ăsta a decăzut cum nu cred că și-ar fi închipuit cineva vreodată, mai ales până în 2009, când dădea impresia că ar conduce cu o mână de fier Moldova.
L-am văzut aseară, la Moldova 1, cât de mult poate să degradeze, cu câtă înverșunare îi apăra pe Gurin și Chetraru și cum vedea peste tot mâna „pălădămăului” defunct. Și în senilia sa, repeta patetic despre importanța votării unui nou Guvern, dându-ne asigurări, la fel ca Lupu, că „curând îl vom avea”.
Ghimpu
La fel ca și în cazul lui Voronin, asupra lui Ghimpu planează incertitudinea prezenței în viitorul Parlament. Iar văzând cum decurg lucrurile în ultimele zile și conștientizând că Plahotniuc nu mai controlează lucrurile ca altă dată, liberalul cu papion azuriu a intrat în panică, lansând acum câteva zile un apel umil către cei din PLDM, rugându-i să „revină la masa negocierilor”.
Leancă
Și dacă Voronin și Ghimpu sunt utilizați pe intern pentru a vorbi despre „imensa necesitate” de a institui „cât mai curând un guvern proeuropean”, atunci Leancă e trimis pe unde are trecere în Europa pentru a loba ce a mai rămas din „povestea de succes”.
Iar imediat după ce vine acasă, se laudă cu susținerea „necondiționată” pentru el și face și el apel la „purcederea cât mai rapidă la negocieri”.
Și de ce nu negociați?
Numai că eu nu prea-i înțeleg pe ăștia toți, de ce tot fac apeluri și îndemnuri dar nu se așează ei la masa de negocieri. Împreună au vreo 56 de mandate în Parlament, ce-i împiedică să facă și mâine un Guvern și să se apuce de treabă?
Doar toți spun că sunt proeuropeni, se îngrijorează de soarta țării, se tem de „venirea iernii”. Care o fi problema?
Înțeleg că, de fapt nimeni, nici pe intern și nici pe extern, nu mai are încredere în ei. Știu că dacă pactizează și formează o struțo-cămilă politică vor pierde și puținele procente cu care mai sunt creditați în sondaje.
Se frăsuiesc cu toții disperați, trăgându-se spre putere, dar știind că sfârșitul oricum e inevitabil. Și în încercarea de a-l salva pe Plahotniuc și sistemul său, din care fac parte și ei, se vor scufunda cu toții.
Alex Cozer