Transportoare blindate din SUA, cartuşe din China şi Rusia, unele datând din al Doilea Război Mondial, rachete iugoslave, puşti cu lunetă din Croaţia şi Belgia, arsenalul de luptă al organizaţiei teroriste care coalizează împotriva ei unele dintre cele mai mari puteri militare vine din toată lumea.
Într-o dimineaţă de februarie, un investigator european aflat în misiune în Kobani, oraş din nordul Siriei şi de luni de zile teatru de război între militanţii Statului Islamic şi luptătorii kurzi, a ieşit afară din clădirea în care se adăpostea şi a văzut ceva neobişnuit pentru el. Un kurd venea pe stradă purtând o puşcă de asalt care semăna izbitor cu modelul american M16, scrie The New York Times.
Până atunci se presupunea că multe M16 au ajuns în Siria după ce militanţii au intrat în posesia câtorva mii de astfel de arme de la forţele irakiene, bulversate de atacurile ISIS. Irakienii primiseră armele, dar şi vehicule blindate, mortiere şi tone de echipament militar de la Pentagon, înainte ca trupele americane să părăsească teritoriul irakian în 2011. Faptul că armele americane şi-au schimbat rapid proprietarii are de-a face cu turnura pe care războiul a luat-o în vara anului trecut. Atunci, pentru a descrie campania de bombardamente anti-ISIS a SUA, Julian E. Barnes, corespondent de război pentru The Wall Street Journal, a propus pentru aceasta numele „Operaţiunea «Băi, ăla-i Humvee-ul meu»“. Însă nimeni nu avea idee câte astfel de arme au ajuns în Siria.
Investigatorul i-a cerut ofiţerului local de securitate care-l însoţea să-l abordeze pe kurd pentru a-i permite să cerceteze, să fotografieze puşca şi să-i stabilească originea.
Europeanul, expert al Conflict Armament Research, o organizaţie britanică de monitorizare a traficului de arme, urma să aibă o surpriză. Puşca despre care posesorul spunea că a capturat-o cu un an înainte de la Statul Islamic nu era o M16, ci puşcă CQ fabricată în China, dezvoltată pe baza armei americane, dar cu o istorie diferită din punctul de vedere al traficului de arme.
Numărul de serie al puştii era răzuit şi acoperit cu vopsea neagră. Procedeul de ascundere a identităţii armei era cunoscut investigatorului deoarece fusese observat în 2013 la armele folosite de rebelii din Sudanul de Sud şi provenite de la o agenţie de securitate sudaneză. Şi muniţia pe care o avea kurdul pentru arma sa era fabricată de aceeaşi compania chinezească şi în acelaşi an ca armele şi muniţia găsite în Sudan. Această armă era dovada că Statul Islamic îşi obţinuse o parte din armament din Africa de Est.
Imaginea kurdului înarmat cu o puşcă chinezească capturată de la ISIS după ce a fost folosită de militanţi din Sudan aminteşte că înarmarea unui grup militar oricât de “prietenos” poate avea consecinţe grave. Datele adunate de investigatori precum cel din poveste arată cât de vastă şi variată este piaţa armamentului şi cât de uşor acesta poate ajunge în mâinile unor grupări teroriste precum ISIS. Teroriştii au arme pe care cu siguranţă Iranul le-a furnizat militarilor irakieni sau forţelor armate siriene, arme care au trecut prin războaiele din Libia, Africa de Est sau din Balcani, arme destinate rebelilor sirieni care luptă contra regimului lui Bashar al-Assad, arme destinate celor care luptă contra rebelilor sirieni.
Lista stocurilor de armament ale ISIS pare o trecere în revistă a naţiunilor producătoare de armament: cartuşe din Rusia şi SUA, puşti din Belgia şi din ţări din fosta Iugoslavie, pistoale austriece, rachete antitanc produse de MEDA, o companie multinaţională cu birouri în Europa de Vest şi SUA. Unele din armele folosite de ISIS încă mai purtau inscripţia „Proprietate a Guvernului SUA”. Unii din anii de fabricaţie sunt chiar foarte recenţi. Investigatorii au găsit muniţie pentru arme uşoare produsă în perioada 2012-2014 în Sudan, Rusia, China şi Iran. Potrivit The Guardian, o descoperire foarte interesantă pentru investigatori au fost câteva rachete antitanc M79 identice cu unele furnizate de Arabia Saudită rebelilor sirieni în ianuarie 2013. Rachetele au fost fabricate în 1983 în fosta Iugoslavie. Cercetătorii au identificat şi puşti de asalt de origine sovietică datând din 1960, 1964 şi 1970. Toate aceastea demonstrează că ISIS are legături solide cu lumea exterioară, indiferent de forţele care acţionează împotriva ei, că nu este deloc izolată. La aceste arme se adaugă cele produse în teritoriile ocupate de organizaţie.