Întotdeauna mi-am pus întrebarea: de ce oamenii se autocitează? Unii comentatori oploşiţi pe la ziare preferă să repete – scriam în acest colţ de pagină, dar nimeni nu m-a auzit. Unii politicieni sau salvatori ai naţiunii o ţin morţiş – v-am prevenit că anume astfel se va întâmpla, dar nimeni nu m-a crezut! Ce să le faci, asta e natura umană! Umbra profeţilor din propria ţară nu le dă astâmpăr.
Spun toate aceste lucruri fiindcă de duminica trecută mă simt şi eu o ţâră profet. Am spus în preajma mitingului organizat de Platforma Civică „Demnitate şi Adevăr” că duminică va avea loc un eveniment fără precedent din ultimii cinci ani. Şi anume asta s-a întâmplat. În ultimii cinci ani, în PMAN nu s-a adunat atât de multă lume ca pe 3 mai. Să mai zică cineva că nu există profeţi în propria ţară!
Apropo, de numărul participanţilor la miting. Toată plaho-blogherimea acestui pământ mănos a încercat să declanşeze discuţii savante privind numărul exact al protestatarilor. Nu tezele şi temele dezbătute, nu discursurile unor personalităţi de marcă au fost importante, ci doar un singur aspect – peste sau sub 50.000 de participanţi? Iar Valeriu Streleţ, încă membru PLDM, a spus că oamenii ieşiţi la proteste au fost plătiţi cu bani grei.
Da, se vede treaba că s-au speriat rău de tot dragii noştri hoţi şi mafihoţi dacă încearcă să submineze cu orice mijloace impactul devastator pe care l-a avut acţiunea Platformei DA. În coteţ s-a iscat o zarvă nemaipomenită, ca să-l citez pe un clasic al genului.
Să contabilizăm câteva dintre efectele mitingului de duminică.
1. A fost dat publicităţii raportul Kroll.
2. A fost arestat Ilan Shor.
3. S-a pus problema audierilor în Parlament pe marginea jafului secolului.
4. Academicianul Gaburici a reacţionat şi el, invitându-i pe liderii DA la o discuţie.
Şi toate astea doar în primele patru zile de după miting. Acum, cât de multă operetă e în aceste reacţii, asta e o altă temă de discuţii. Probabil nu doar operetă, ci şi foarte multă bufonadă. Partea comică a situaţiei e următoarea – oamenii aceştia care trag de sfori chiar cred că ei sunt cei mai deştepţi. Ei chiar consideră că nimeni nu pricepe de ce a fost, chipurile, arestat Shor-Off-shore, de ce a ieşit la înaintare luminăţia sa Gaburici-aburici, savantul universului, sau de ce un pion se crede, brusc, regină pe tabla de şah şi publică un document, chipurile, secret. Toate-s până la un timp, băieţi şi fete. Tanti şi neni, toate au un sfârşit!
Dar concluzia cea mai importanta care ne ajută să înţelegem adevărata dimensiune a fricii demo-comuniştilor se rezumă la faptul că Platforma DA a formulat exact lozinca acestor vremuri: VREM ŢARA ÎNAPOI!
Republica Moldova este un stat captiv şi trebuie să-l eliberăm de sub ocupaţia mafihoţilor. Trebuie să întoarcem Aeroportul, miliardul furat, instituţiile judiciare acaparate de Monitorizatul. Trebuie să-i obligăm să ne răspundă de ce s-a prăbuşit leul, de ce 80 la sută din populaţie e la limita sărăciei, de ce exodul a atins cote catastrofale, de ce s-a produs prăbuşirea economică a acestui stat-fantomă?
Sunt de acord cu cei care spun că după ce ne luăm ţara înapoi vom putea să ne mişcăm înainte.