Orașul rus Sankt Petersburg a fost ales în weekendul trecut, de World Travel Awards, „cea mai bună destinație culturală” în 2016, premiu echivalent cu un „Oscar” în domeniul turismului. Al doilea oraș al Rusiei, care va găzdui finala Cupei confederațiilor FIFA din 2017 și a doua semifinală a Cupei Mondiale de Fotbal din 2018, a devansat alte metropole precum Beijing, Londra, Paris, Rio de Janeiro, Roma, Veneția, New York sau Sydney.
Dar prin ce atrage turiștii fosta capitală a Imperiului Rus, care în septembrie a primit pentru a doua oară consecutiv și titlul de cea mai bună destinație din Europa din partea World Travel Awards?
Centru cultural global, Sankt Petersburg este mai mult decât orașul ce găzduiește Muzeul Ermitaj sau Baletul Kirov. Cu o istorie extrem de bogată, tradiții vechi de secole și un viitor luminos, această destinație fascinantă este construită pe mai mult de 45 de insule și a fost modelată în stilul francez de unii dintre marii arhitecți ai lumii, scrie World Travel Awards pe site-ul său.
„Sankt Petersburg este unul dintre cele mai renumite orașe din lume, iar aceasta este o oportunitate fantastică să-și ocupe locul său de drept ca destinație turistică de top”, a declarat președintele World Travel Awards, Graham Cooke, în cadrul ceremoniei desfășurate la 3 decembrie, la The Sun Siyam Iru Fushi în Maldive.
„Orașul nostru este capitala turistică culturală nu doar a Rusiei, ci a lumii. Patrimoniul cultural al orașului nostru este moștenirea întregii lumi. Acest premiu este un mare cadou de Crăciun pentru toți locuitorii din Sankt Petersburg și pentru toți rușii. În același timp, este o invitație caldă pentru a vizita orașul nostru minunat în timpul acestei vacanțe de Crăciun”, a declarat Lev Kuznetsov, director general adjunct la Biroul de informare pentru turism din Sankt Petersburg.
„Sunt sigur că o vizită în orașul nostru va deveni pentru toată lumea una dintre cele mai memorabile experiențe din viață”, a mai spus Kuznetsov, adăugând că anul viitor promite să devină un an de top în ceea ce privește numărul de vizitatori în Sankt Petersburg, care în plus va găzdui în vara lui 2017 ceremonia de gală a World Travel Awards Europe.
Business Insider face o trecere în revistă a câtorva dintre obiectivele care fac din Sankt Petersburg o destinație ideală pentru turiști.
Palatul de Iarnă. Cunoscut sub numele de Muzeul Ermitaj, acesta se află în Piața Palatului, piața principală din Sankt Petersburg. Din 1760, Palatul de Iarnă a fost reședința principală a țarilor ruși. Situat magnific pe malul râului Neva, acest palat în stil baroc este, probabil, cea mai impresionantă atracție a orașului. Palatul verde și alb cu trei etaje este o minune a arhitecturii baroce și se mândrește cu 1.786 de uși, 1.945 de ferestre și 1.057 de săli și camere decorate elegant și generos, dintre care multe sunt deschise publicului. Palatul de Iarnă a fost construit între 1754 și 1762 pentru împărăteasa Elisabeta, fiica lui Petru cel Mare. Din păcate, Elisabeta a murit înainte de finalizarea construcției și numai Ecaterina cea Mare (a II-a) și succesorii ei au putut să se bucure de interioarele somptuoase. Muzeul a fost înființat în 1764, când Ecaterina cea Mare a cumpărat o colecție de 255 de tablouri de la un negustor din Berlin și a hotărât să le expună la palat. Astăzi, muzeul are peste 2,7 milioane de exponate și prezintă o gamă diversă de artă și artefacte din întreaga lume și dintr-o lungă perioadă istorică (din Egiptul antic până în Europa începutului de secol 20). Colecțiile de la Ermitaj includ opere ale lui Leonardo da Vinci, Michelangelo, Rafael și Titian, o colecție unică de Rembrandt și Rubens, numeroase opere impresioniste franceze de Renoir, Cezanne, Manet, Monet și Pissarro, numeroase tablouri de Van Gogh, Matisse, Gauguin și mai multe sculpturi de Rodin. Muzeul Ermitaj are o ofertă atât de mare și de diversă, încât trebuie să constituie o oprire esențială pentru toți cei interesați de artă și istorie. Experții spun că, dacă ar trebui să petrecem un minut pentru a privi fiecare exponat, ar fi nevoie de 11 de ani pentru a le vedea pe toate.
Podul Palatului. Cu toate că este doar o creație secolului XX, Podul Palatului este, fără îndoială, una dintre cele mai faimoase atracții din Sankt-Petersburg și este literalmente de neratat pentru cei mai mulți vizitatori în oraș, care se vor trezi trecând continuu podul pentru a se deplasa între Piața Palatului, unde se află Ermitajul, și numeroasele atracții istorice de pe insula Vasilevskiy. Istoria Podului Palatului datează din 1901, când a fost anunțat un concurs de desene pentru un pod permanent. Până atunci, această legătură vitală între două dintre cele mai vechi secțiuni ale orașului era asigurată cu vaporul sau printr-un pod de pontoane de 50 de metri în aval, o moștenire a interdicției lui Petru cel Mare de a se construi un pod în noua sa capitală (el crezând că acest lucru ar încuraja oamenii să devină marinari competenți). A fost nevoie de opt ani pentru juriu pentru a alege un câștigător. Jurații au optat pentru proiectele prezentate de Andrey Pshensitsky, proaspăt absolvent al Institutului de inginerie din Sankt Petersburg. Construcția a început în 1912.
Biserica Învierii lui Hristos (numită și catedrala sângelui vărsat). Așezământul se află în locul unde țarul Alexandru al II-lea (1855-1881) a fost asasinat în martie 1881. După ce a preluat puterea în 1855, în urma înfrângerii dezastruoase a Rusiei în războiul din Crimeea împotriva Marii Britanii, Franței și Turciei, Alexandru al II-lea a inițiat o serie de reforme. În 1861 a eliberat iobagii și a realizat un program riguros de reforme judiciare, urbane și militare ce nu mai fuseseră niciodată aplicate în Rusia. Acestea i-au atras în a doua parte a domniei o serie de atentate din care abia a supraviețuit, inclusiv o explozie în Palatul de Iarnă și deraierea unui tren. Alexandru al II-lea a fost în cele din urmă asasinat în 1881 de către un grup de revoluționari, care au aruncat o bombă asupra trăsurii regală. În locul respectiv a fost ridicată această biserică, a cărei construcție a fost finanțată aproape în întregime de către familia imperială și de mii de donatori privați. Atât interiorul, cât și exteriorul bisericii sunt decorate cu mozaicuri incredibil de detaliate, proiectate și create de cei mai importanți artiști ruși ai epocii. Biserica a fost închisă în anii 1930, când bolșevicii au dus o ofensivă împotriva religiei și au distrus bisericile din întreaga țară. Ea a rămas închisă și în curs de restaurare timp de peste 30 de ani și a fost în cele din urmă redeschisă în 1997, în toată gloria de odinioară. Panorama asupra bisericii din Nevsky Prospekt este absolut uluitoare. Este interesant faptul că, în ciuda unui stil foarte evident rusesc, arhitectul său principal, A. Parland, nu s-a născut în Rusia.
Catedrala Sf. Isaac. A fost inițial biserica principală a orașului și cea mai mare catedrală din Rusia. A fost construită între 1818 și 1858 de arhitectul de origine franceză Auguste Montferrand, pentru a fi drept una dintre cele mai impresionante repere ale capitalei imperiale ruse. 180 de ani mai târziu, domul aurit al catedralei încă domină orizontul din Sankt-Petersburg. Cu toate că este considerabil mai mică decât nou reconstruita biserică Hristos Mântuitorul din Moscova, se mândrește cu interioare mult mai impresionante. Fațadele catedralei sunt decorate cu sculpturi și coloane de granit masiv (realizate din piese unice de granit roșu), în timp ce interiorul este decorat cu icoane din mozaic incredibil de detaliate, picturi și coloane realizate din malahit și lapis lazuli. Biserica, concepută pentru a găzdui 14.000 de credincioși aflați în picioare, a fost închisă la începutul anilor 1930 și redeschisă ca muzeu. În prezent, sunt organizate servicii religioase doar la ocazii ecleziastice majore.
Palatul Ecaterina sau Palatul de Vară. A fost numit după Ecaterina I, soția lui Petru cel Mare, care a condus Rusia timp de doi ani după moartea soțului ei. Inițial o clădire modestă cu două etaje, comandată de Petru pentru Ecaterina în anul 1717, Palatul Ecaterina își datorează măreția fiicei lor, împărăteasa Elisabeta, care a ales Țarskoe Selo ca reședința sa de vară. Începând din 1743, clădirea a fost reconstruită de patru arhitecți diferiți, înainte ca Bartholomeo Rastrelli, arhitectul-șef al Curții Imperiale, să fie instruit să reproiecteze complet clădirea pe o scară care să rivalizeze cu Palatul Versailles. Palatul rezultat, finalizat în 1756, are aproape 1 km în circumferință, fațade alb-albastru și numeroase sculpturi aurite, cariatide și pilaștri — toate proiectate de sculptorul german Johann Franz Dunker, care a lucrat cu Rastrelli la interioarele originale ale palatului. În timpul domniei Elisabetei a fost nevoie de 100 de kilograme de aur pentru a decora exterioarele palatului, un exces care a fost deplâns de Ecaterina cea Mare, atunci când a descoperit fondurile de stat și private generos cheltuite pentru clădire.
Palatul Peterhof (Petrodverts). La fel ca Palatul Ecaterinei, Palatul Peterhof a fost inițial comandat de Petru cel Mare. Edificiul principal a fost ridicat în perioada cuprinsă între anii 1714 și 1721 de către arhitectul Jean Baptiste le Blond, care urmat întocmai indicațiile țarului rus. Clădirea a fost abandonată după moartea sa, în 1725, până când fiica sa, împărăteasa Elisabeta, a preluat construcția în 1740. Aceasta a angajat același arhitect care a lucrat la Palatul de Vară. Construcția de la Peterhof, în galben și alb, a fost extinsă, fiind înconjurată de zeci de fântâni superbe, grădini și statui aurite, întregul complex fiind numit Versailles-ul rusesc. Interioarele au suferit și ele modificări, fiind redecorate în stil baroc, dar camera de studiu a țarului a rămas intactă. În interior se remarcă Sala de Bal, cea mai frumoasă și mai spațioasă, ai cărei pereți sunt formați din ferestre și oglinzi ce creează iluzia optică de spațiu mai mare, precum și Sala Picturilor, alcătuită dintr-o vastă expoziție de portrete, dar și două camere de studiu decorate în stil chinezesc.
Dom Knigi (Casa Cărții). Cea mai mare și mai faimoasă librărie din Sankt Petersburg ocupă una dintre cele mai frumoase clădiri de pe Nevski Prospekt, principalul bulevard al orașului. Construcția este o capodoperă a arhitecturii Art Nouveau ( începutul secolului 20). Inițial în acel loc s-a aflat o școală de echitație, care a ars și a fost înlocuită de clădiri rezidențiale de trei etaje în anii 1850. În 1902, parcela de teren a fost cumpărată de către Singer Manufacturing Company, producătorul de renume mondial de mașini de cusut. Compania a dorit o clădire zgârie-nori similară cu cea construită pentru sediul său din New York, însă codurile stricte de construcție din Sankt Petersburg impuneau că nicio clădire nu poate fi mai înaltă de 23,5 metri la cornișă. În ciuda acestor limitări, arhitectul Pavel Syuzor a reușit să creeze o clădire elegantă, în mod suprem, care a capturat spiritul epocii și a prezentat o serie de inovații tehnologice. Aceasta a fost prima clădire din Sankt Petersburg pentru care s-a utilizat un cadru metalic ce a făcut posibile ferestrele imense de la parter. O altă premieră pentru Sankt Petersburg a fost atriumul acoperit cu sticlă, iar clădirea a fost dotată cu cele mai recente ascensoare, încălzire și aer condiționat și un sistem automat de curățare a zăpezii de pe acoperiș. Dom Knigi, principala librărie de stat, a fost deschisă în clădire în 1938.