Piticii de bronz vor fi primul semn că nu te afli într-un oraş obişnuit. Sunt peste tot, se oxidează în faţa cârciumilor, pândesc la uşile hotelurilor. Au ajuns chiar şi în spatele gratiilor. Oficial sunt 270, dar s-ar putea să fie mai mulţi. Piticii, unii ascunşi, unii la vedere, îi încântă pe localnici şi pe vizitatori deopotrivă, însă povestea lor nu este deloc veselă.
Cei 270 de pitici au rolul de a reaminti o mişcare de rezistenţă iniţiată în Wroclaw în faţa dictaturii comuniste. Oamenii ridiculizau partidul costumându-se în pitici şi purtând haine portocalii.
De vremurile comunismului amintesc şi vechile tramvaie, în circulaţie de atunci. Acum sunt mai colorate şi poartă logoul Oraşului Culturii, pentru că Wroclaw este anul acesta capitala culturală europeană. Locuitorii din Wroclaw sunt încurajaţi să se bucure şi să creeze cultură, nu doar în muzee şi la teatru. Oraşul cu centrul său vechi (re)construit pe 12 insule şi străbătut de 200 de poduri este plin de istorie şi caută să-şi spună poveştile, dar şi să le asculte pe ale altora, acum, prin cultură, după cum scrie Deutsche Welle.
Pentru Wroclaw, zilele de capitală culturală europeană au început cu frig şi ninsoare. Însă muzicienii au sfidat vremea. Au cântat muzică clasică, jazz şi folk în aer liber. Iubitorii de muzică se încălzeau alături de vagabonzii locului în jurul sobelor aduse acolo special pentru festivităţile în spaţiu deschis. Pentru cei care nu suportau frigul existau în pieţele oraşului corturi încălzite, dar riscul era să ratezi o mare parte din distracţie. Spectacolul acrobatic cu dans şi foc „Insule în flăcări“ a încălzit atmosfera, sau cel puţin sufletele.
Kryzsztof Maj, directorul festivalului, nu a făcut niciun secret din faptul că acest an este „cel mai important din istoria postbelică a oraşului“.
Iar Wroclaw are o istorie complexă. Comunitatea evreiască a înflorit în oraş până când acesta a fost distrus complet de nazişti. În 1941, aceştia l-au asasinat pe istoricul şi profesorul Willy Cohn, cronicar al persecuţiilor antisemite naziste şi unul dintre cei mai cunoscuţi locuitori ai oraşului.
„Până în 1945, oraşul cunoscut atunci ca Breslau era unul german“, explică Chris Baldwin, unul din organizatorii evenimentului. După al Doilea Război Mondial s-a realizat un schimb forţat de populaţie. Populaţia germană a fost alungată. Oameni expulzaţi din oraşul Lwow din estul Poloniei (acum Lviv, în Ucraina) s-au stabilit aici. Breslau a devenit Wroclaw, care, fiind distrus complet de război, a trebuit reconstruit. A urmat dictatura comunistă şi rezistenţa contra acesteia, apoi revoluţia democrată şi ascensiunea economică a Poloniei. Wroclaw are acum peste 600.000 de locuitori. Oraşul vechi este de fapt nou – probabil foarte puţine oraşe europene au trecut prin transformări atât de profunde ca acestea prin care a trecut Wroclaw.
Wroclaw nu i-a uitat pe cei din Lviv, dedicându-le acestora întreaga lună aprilie. Pictori, actori, poeţi şi muzicieni vor construi prin aproape 300 de evenimente culturale punţi între Polonia şi Ucraina.
Trăsătura cea mai pregnantă a oraşului sunt podurile, legături între locuri şi între oameni.
Pentru mulţi localnici, oraşul are statutul de pod între estul şi vestul Europei. Acum cultura este o punte. Vara trecută, când încă nu era capitală culturală, Wroclaw lansa proiectul de artă Mosty (Poduri), o avanpremieră pentru evenimentele de anul acesta. Mosty se repetă în 2016, când 26 din podurile oraşului vor deveni proiecte de artă timp de o zi.
Oraşul creşte, are magazine, industrie, muzee, teatre, săli de concerte, o istorie nouă. O istorie nouă are nevoie de clădiri noi şi de aceea Wroclaw este interesat de arhitectură. În muzeele de arhitectură poloneze pot fi văzute lucrările unor arhitecţi renumiţi din întreaga Europă.
Căutarea unei identităţi noi este una dintre temele evenimentelor culturale de anul acesta. Pentru Mary Sadowska, unul dintre artiştii care au participat la ceremonia de deschidere a festivalului, acest element este foarte important. „Este vorba şi despre ceea ce se întâmplă acum în Europa: despre refugiaţii care ajung în locuri străine şi se lovesc de diferite reacţii.“
Punctul principal de informare pentru festival se află în centrul de evenimente Barbara. În anii ’70, aici era un punct de întâlnire pentru Alternativa Portocalie, un grup de artişti care se opuneau regimului comunist prin tot felul de acţiuni de stradă anarhiste. Vă mai amintiţi de cei 270 de pitici şi de hainele portocalii? Astăzi, la Barbara se întâlnesc artiştii tineri, care se înghesuie în clădirea stilată, cu laptopurile după ei, pentru a-şi programa următorul proiect. Anul acesta, aici vor putea fi vizionate 150 de proiecte diferite.
Unele din aceste proiecte au ca scop crearea unei platforme pentru iniţiative culturale de dimensiuni mici, sponsorizate de grupuri locale variind de la centre de îngrijire la asociaţii de pensionari. Alte evenimente sunt cu adevărat uriaşe. Pe 1 mai mii de chitarişti s-au adunat într-o piaţă pentru a cânta faimoasa piesă a lui Jimi Hendrix „Hey Joe“. Scena este deschisă pentru toată lumea.
Anul acesta Wroclaw nu este doar capitala culturii. UNESCO a ales oraşul pentru a fi Capitala Mondială a Cărţii. Vor fi Nopţi Lungi de Literatură, în care, printre altele, se vor organiza sesiuni publice de lectură în cele mai neobişnuite locuri, inclusiv în pivniţe, în biserici sau în turnuri.
Finalul anului cultural le va aparţine cinefililor. Wroclaw va găzdui premiile Europene pentru Film pe 10 decembrie. Din septembrie, la un cinematograf local vor începe să ruleze filme nominalizate pentru premiile din 2016 şi cele câştigătoare din anii anteriori. Unul dintre filme va fi „Ida“, de Pawel Pawlikowski, care a primit Oscarul pentru cel mai bun film străin în 2015.