Fostul ministru român al Agriculturii Stelian Fuia a fost condamnat miercuri de Curtea de Apel București la patru ani de închisoare cu executare, într-un dosar în care a fost trimis în judecată de DNA pentru abuz în serviciu, faptă săvârșită pe vremea când era director la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare a Plantelor Medicinale și Aromatice Fundulea.
Instanţa a mai dispus ca lui Fuia să îi fie interzise mai multe drepturi civile, pe o perioadă de patru ani după executarea pedepsei.
În acelaşi dosar, Daniel State, cumnatul lui Fuia, asociat la SC Procera Agrochemicals, Dragoş Alin Paraschivoiu, director la o societate specializată în agricultură, şi executorul judecătoresc Constantin Oprişan au primit pedepse de câte trei ani de închisoare, pentru complicitate la abuz în serviciu.
Judecătorii au mai dispus confiscarea, de la fiecare dintre cei patru inculpaţi, a sumei de 60.987,50 lei.
Dosarul a fost trimis instanţei în mai 2014, fostul ministru al Agriculturii Stelian Fuia fiind acuzat de abuz în serviciu în cazul vânzării unor imobile aparţinând Staţiunii de Cercetare a Plantelor Medicinale Fundulea, prin care ar fi fost favorizată firma cumnatului său, prejudiciul fiind de peste 1,6 milioane de lei.
Potrivit rechizitoriului procurorilor, Stelian Fuia, în calitate de director la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare a Plantelor Medicinale şi Aromatice Fundulea, funcţie pe care a deţinut-o din 1 martie 2005 până în 15 decembrie 2007, „cu ştiinţă şi în înţelegere cu inculpaţii State Daniel, Paraschivoiu Dragoş Alin şi Oprişan Constantin, a omis îndeplinirea unui act de serviciu, respectiv nu a efectuat demersuri pentru prezentarea documentelor din care rezulta că proprietar al unor bunuri era statul român, în cadrul unei proceduri de executare silită derulată în perioada mai-decembrie 2005, fapt ce a condus la scoaterea ilegală, prin procedură de licitaţie, a respectivelor imobile din patrimoniul statului”.
Procurorii au precizat că Stelian Fuia, deşi ştia că împotriva Staţiunii de Cercetare Fundulea s-a declanşat, ca urmare a unei sentinţe civile, o procedură de executare silită a unor bunuri pe care instituţia le deţinea în calitate de concesionar, nu a făcut contestaţie la executare, conform Codului de procedură civilă, şi nu a arătat că bunurile se aflau în patrimoniul statului.