Pe măsură ce marile puteri militare ale lumii se lasă atrase în conflictul sirian, șansa că acest război civil să ia sfârșit mai repede se diminuează văzând cu ochii.
Toate preludiile diplomatice pe temă crizei din Siria par să fi fost șterse cu buretele în urma intervenției militare a Rusiei.
În vreme ce Rusia încearcă să consolideze poziția președintelui Bashar al-Assad, coaliția internațională condusă de SUA denunță faptul că atacurile aviației ruse au fost direcționate împotrivă forțelor militare ale opoziției siriene și nu contra gruparii teroriste ISIS, arată Bloomberg.
Puzzle sirian
Implicarea directă a Rusiei în războiul din Siria complică și mai mult scena politică dintr-o regiune unde nenumărate grupuri și actori internaționali și-au intersectat interesele politice.
Înlăturarea regimului Assad, principala cerința a grupărilor militare susținute de SUA, statele UE și țările din Golf, pare și mai improbabilă în acest context.
Practic, Siria, ca țară, reprezintă doar un puzzle al taberelor armate implicate în războiul care durează deja de 4 ani și jumătate.
„Realitatea de pe câmpul de luptă este mult peste ceea ce reflectă discuțiile la nivel diplomatic. Orice acord nu face decât să crească gradul de instabilitate în Siria”, reclamă Reva Bhalla, analist și vicepreședinte al agenției Stratfor.
De altfel, chiar și Assad refuză orice discuție privind ieșirea sa în decor că urmare a intervenției făcute de țările occidentale.
„O spun răspicat. Niciun lider occidental nu va decide viitorul politic al Siriei sau cine stă la putere”, a afirmat Assad într-un interviu pentru agenția iraniana IRINN.
Mișcările de trupe de pe frontul sirian se fac în baza unor legături secrete existente cel puțin în cazul trupelor guvernamentale care îl susțin pe dictatorul sirian.
Pe lângă sprijinul recent al Rusiei, acestea se bucură de susținerea arătată de facțiunea șiită din fruntea Iranului. Teheranul asigură un sprijin constant forțelor guvernamentale din Siria prin soldații gruparii Hezbollah.
Acestora li se adaugă luptători afgani și șiiți irakieni care luptă cot la cot soldații sirieni.
De cealaltă parte, sute de mișcări islamice fondate de opozanții regimului Assad contestă prezența acestuia în fruntea țării dar nu au o voce comună în ceea ce privește un scenariu menit să readucă pacea în regiune.
Doar opoziția internă recunoscută de Damasc se bucură de sprijinul ONU în încercarea de a pune capăt conflictului sângeros.
Alte 70 de grupări militare islamiste finanțate de state sunite din regiune, precum Arabia Saudita, Qatar sau Turcia, nici nu vor să audă de o încetare a ostilităților urmată de o perioadă de tranziție asigurată tot de actualul regim de la Damasc.
Din punctul lor de vedere, permisiunea acordată Moscovei și Teheranului pentru intervențiile militare din Siria reprezintă o trădare incalificabilă a lui Bashar al-Assad.
Nervi întinși
„Intervenția militară a Rusiei a complicat situația și nu face decât să prelungească conflictul prin atragerea marilor puteri militare în acesta.
Saudiții, turcii și qatarezii vor continua să înarmeze grupările rebele de teama unei dominații totale a iranului asupra Siriei”, susține Jamal Khashoggi, fost consilier al guvernului de la Riad.
După intervenția Rusiei nervii se arată întinși la maxim, avioanele militare ale Turciei raportând deja incidente în zbor cu piloții aeronavelor rusești.
Războiul civil din Siria a dus la moartea a 250.000 de civili și a alungat din țară peste 5 milioane de persoane.
Varianta unui scenariu de încetare a conflictului apărut în urma discuțiilor deschise de Rusia pe această temă cu marile puteri și grupările opoziției din Siria.
Inclusiv președintele american Barrack Obama și-a recunoscut disponibilitatea de a conlucra cu Moscova și Teheranul în încercarea de a găsi cea mai bună soluție pentru oprirea conflictului, dar a cerut îndepărtarea dictatorului Assad din fruntea țării.
Ulterior acestei discuții, Rusia a declanșat raidurile aeriene, Moscova neferindu-se să afirme că scopul intervenției militare este consolidarea regimului de la Damasc.
Povești pentru copii
„Toată ideea că odată ce vei vorbi cu Assad și îl vei ruga frumos va duce la atingerea unui compromis este la fel de ridicolă că și o povestre de adormit copii”, afirmă Thomas Pierret, expert în studii islamice la Universitatea din Edinbourgh, referindu-se la soluția lui Obama.
Assad deține în continuare controlul asupra unui sfert din teritoriul Siriei și domnește peste 60% din populația țării. Alte 45 de procente din teritoriu sunt controlate de gruparea teroristă Statul Islamic, iar restul 30% sunt disputate de diverse grupări kurde, rebele sau de alți jihadisti.
Aceștia din urmă au ajuns deja să considere că ocupă teritorii prea importante pentru a fi ignorați în cazul unor negocieri, spune Aymenn Jawad Al-Tami, expert în cadrul Forumului Orientul Mijlociu.
Soarta lui Assad reprezintă subiectul discuțiilor intermnationale încă din 2012, deși acestea nu au dat niciun rezultat. Acum, în cazul unei plecări a președintelui sirian, grupările rebele vor arunca Siria într-un nou conflict civil în lupta pentru obținerea supremației.
Frontul neîncrederii
„Neîncrederea este prezența în rândul acestor facțiuni și grupuri sectare, iar acest lucru îi împiedică să schimbe armele pe urne de vot”, arată Reva Bhalla, analist Stratfor.
Pe de altă parte, o tranziție îndelungată în schimbarea puterii din Damasc îi oferă șansa lui Assad să discrediteze Opoziția siriană, în acest caz singurii adversari rămăși fiind doar Al-Qaeda și Statul Islamic, raportează Hassan Hassan, asociat în cadrul Chatham House.
„Soluția transferului de putere se transformă încet în una în care Assad va rămâne președinte până la sfârșitul vieții. Este tot ceea ce gândește regimul său”, spune Hassan.
În regiune, transferul de putere între actorii politici nu prea a fost niciodată finalizat cu succes. Acordul Taif care a pus capăt războiului civil de 15 ani din Liban nu a fost niciodată dus până la capăt.
Cu toate acestea, chiar și o soluție de acest tip s-ar putea dovedi mult mai benefică pentru Siria de astăzi.
Ayham Kamel, director pentru Africa de Nord și Orientul Mijlociu al Eurasia Group, crede că o soluție politică poate fi implementată chiar dacă guvernul sirian nu va avea control asupra întreg teritoriului țării.
Acesta ar urma să fie recâștigat în timp în urma discuțiilor purtate cu fiecare grup rebel în parte.
„Va fi oricum o soluție însoțită de o fază incipientă de violență. Acum, nici nu se pune problemă ca vreuna din părți să se așeze la masa negocierilor, cât timp intervenția armatei ruse e încă în derulare”, susține Kamel.