Relația dintre președintele Chinei, Xi Jinping, și cel al Rusiei, Vladimir Putin, a făcut până acum să curgă râuri de cerneală în presa internațională.
De la preluarea funcțiilor, cei doi s-au întâlnit în 10 rânduri, serbând la un moment dat chiar și ziua lui Putin împreună – eveniment celebrat cu sandvișuri udate cu vodcă rusească, spre bucuria fotografilor.
Citeşte şi: (GALERIE FOTO) The Moscow Times: Caricaturi şi glume despre „Rusia lui Putin”
Dincolo de cancanuri, cei doi lideri se dovedesc în egală măsură actori talentați, care joacă rolul unor prieteni desăvârșiți, când, de fapt, tot ce-i unește e teamă de același inamic comun, dezvăluie William Johnson, consultant american specializat în relațiile cu China, într-o analiză de pe blogul agenției Reuters.
Alianță strategică
Istoria agitată a relațiilor ruso-chineze este prea bine cunoscută pentru a nu ridica un semn de întrebare asupra legăturii strânse închegate recent între cele două state, una definită de președintele chinez drept „cea mai strategică relație bilaterală”.
Xi și Putin au nevoie unul de celălalt pentru a face față pericolului reprezentat de Statele Unite și aliații săi, crede Johnson.
După prăbușirea Uniunii Sovietice, extinderea NATO și apariția Uniunii Europene, două forțe ajunse până la frontierele Rusiei, l-au făcut pe Putin să critice Occidentul pentru tratarea țării sale că pe un inamic.
Prezența Statelor Unite pe continentul asiatic, atât ca influență economică, cât și cu trupe, stârnește de asemenea nervozitatea Beijingului.
China vede în pivotul american din Asia o limită trasată pentru a bloca creșterea influenței sale în regiune.
Atât Putin, cât și Xi văd în aceste măsuri o uzurpare a drepturilor deținute de statele lor secole la rând, iar poziția lor defensivă în fața aceluiași adversar i-a forțat să recurgă la o alianță de circumstanță, susține Johnson.
O mână spală pe alta
China a oferit deja un debușeu pentru gazele naturale și petrolul rusesc, ajutând astfel Moscova să se țină pe picioare în fața sancțiunilor dictate de Occident pentru declanșarea crizei din Ucraina.
În timp ce o parte dintre analiști cred că noile contracte de furnizare de combustibil semnate între Rusia și China funcționează ca o formă de asistență financiară mascată, o altă explicație vizează interesul Beijingului de a-și asigura rezervele necesare pentru reluarea creșterii economice.
În același timp, China ar putea face pasul de la centralele pe cărbune la un combustibil mai puțin poluant, traseul gazoductelor și oleoductelor dintre Rusia și China fiind ferite astfel și de influența flotei americane din Pacific.
Citeşte şi: Rusia anunţă că este invadată de investitori din China
Pe două flancuri
Deloc de neglijat este și interesul crescând al Rusiei pentru zona Pacificului.
Folosirea recentă a bazei aeriene Cam Ranh Bay din Vietnam de către aviația militară rusă pentru a reloca o serie de nave de alimentare a bombardierelor de rază lungă complică încercările Statelor Unite de a încheia un parteneriat militar cu Vietnamul.
Acest eveniment lasă loc liber Chinei de a exercita presiuni în zonele revendicate de Beijing în Marea Chinei de Sud.
În același timp, redeschiderea discuțiilor dintre Rusia și Japonia pe tema disputei teritoriale asupra arhipelagului Kurilelor din Pacificul de Nord clatină iarăși poziția Statelor Unite în zonă.
În legea lor
Aceste acțiuni ar trebui să evidențieze clar pentru oficialii de la Washington că atât Rusia, cât și China rămân impasibile la solicitările de a se conforma regulilor internaționale, preferând să mărșăluiască în cadențe diferite față de restul lumii, crede Johnson.
Citeşte şi: China, gata să întindă o mână de ajutor Rusiei: Vom extinde cooperarea
De altfel, mentalitatea liderilor lor este că nu au de ce să accepte alt sistem de reguli în afara celui propriu.
În opinia acestora, Rusia și China odată puse împreună pot ține piept oricărei alianțe ridicate împotriva lor.
Atâta timp cât Statele Unite și aliații săi occidentali vor încerca să izoleze și să marginalizeze în același timp Rusia și China, acestea vor răspunde printr-o alianță proprie, fără a avea nevoie de alte ajutoare pentru a face față presiunii exercitate de Occident.
Un joc dublu
Statele Unite nu ar avea cum să-l oprească pe Putin să caute ajutorul Chinei, aceasta reprezentând ultima sa șansă de a ține economia rusă pe linia de plutire.
China, pe de altă parte, nu are nevoie de Rusia în aceeași măsură.
De fapt, în acest moment, China și-ar dori mai degrabă o deschidere spre Vest decât o tovărășie strânsă cu Vladimir Putin.
Cu siguranță, China se arată îngrijorată de Vladimir Putin, dar nu pentru că acesta este imprevizibil, ci doar pentru că este rus, iar chinezii se feresc din răsputeri de vecinii din Rusia, susține Johnson.
Citeşte şi: De ce se teme Putin de China
Lansând o serie de măsuri îndelung așteptate, Statele Unite ar avea în acest moment șansa de a-și îmbunătăți poziția față de China, punând sfârșit și mascaradei întreținute cu zâmbete false de Xi și Putin.
Efort minim
În primul rând, Washingtonul va trebui să manifeste reținere în disputa teritorială din Marea Chinei de Sud, mai ales că nu are nicio miză în zonă.
Simpla scuză că intervențiile americane în aceste discuții sunt generate de nevoia de a-și proteja unul dintre aliați, Filipine, e falsă.
Alianța dintre Statele Unite și Filipine vizează un tratat de apărare comună, nu negocieri pe tema granițelor maritime.
În al doilea rând, Washingtonul ar trebui să renunțe la a mai ține morală Beijingului pe tema Convenției ONU referitoare la Dreptul Maritim, în condițiile în care nici Statele Unite nu au semnat convenția respectivă.
Pentru a răci relațiile dintre China și Rusia, americanii nu trebuie decât să se abțină de la intervenții neavenite, predici și de la asumarea rolului de arbitru al rutelor maritime. Efortul parcă nici nu ar fi atât de mare, încheie expertul american.
Citeşte şi: Din noul război rece dintre Vest şi Rusia; Principalul câştigător va fi China?
William Johnson este un fost ofițer și diplomat american, care a predat la Academia Forțelor Aeriene din SUA, a servit în Comandamentul Special al SUA din Pacific, iar în clipa de față este consultant al Școlii Postuniversitare Navale pe probleme legate de politica Beijingului.