Maşinile care se conduc singure nu mai sunt de domeniul SF, având în vedere că tot mai multe companii pun la punct tehnologii de acest gen. Însă puţini îşi pun problema cum vom reacţiona când un vehicul autonom sau semi-autonom va produce un accident mortal.
Automobilele Tesla au parcurs 161.000.000 de km cu funcţia de pilot automat activată, în timp ce maşinile Mercedes vor fi dotate în curând cu o tehnologie similară.
Iar dacă punem la socoteală că maşinile Google care se conduc singure au mers deja 2,6 milioane de kilometri, atunci e clar ca în câţiva ani, modul în care ne vom deplasa pe şosele se va schimba radical.
În acest context, The Guardian pune o întrebare pertinenta: ce se va întâmpla după ce o maşină autonomă sau semi-autonomă va omorî pe cineva? Ideea este că nimeni nu poate răspunde cu subiect şi predicat, însă putem învăţa din trecut.
Deja automobilele care se conduc singure şi cele care au funcţii de pilot automat au început să fie implicate în accidente. Ce-i drept, fără victime până acum.
De exemplu, pe 14 februarie, maşina Google a lovit un autobuz. Pagubele practic nu au existat, căci „buburuza” gigantului IT mergea cu o viteză de doar 3 km/h.
Altfel stă treaba la Tesla. O maşină a companiei conduse de Elon Musk s-a ciocnit cu o dubiţă, iar alta a intrat într-un automobil parcat.
[youtube link=”https://youtu.be/qQkx-4pFjus” width=”590″ height=”315″]
Google versus Tesla
Există câteva diferenţe între modul de abordare a tehnologiei de către Google şi Tesla. În primul rând, maşinile gigantului IT merg cu o viteză mică, tocmai pentru a evita accidentele, iar cele ale companiei lui Elon Musk funcţionează pe pilot automat în special pe autostrăzi.
De asemenea, mai e vorba şi de factorul uman.
Maşinile Google sunt cu adevărat autonome, iar gigantul IT vrea să dezvolte atât de mult tehnologia încât să nu fie nevoie deloc de intervenţia omului. Pe de altă parte, automobilele Tesla nu sunt complet autonome, dar funcţia de pilot automat le dă impresia şoferilor că sunt 100% în siguranţă, când îşi iau mâinile de pe volan. Se înşeală amarnic.
O problemă similară a fost întâlnită şi la avioane.
Accidentele provocate de erori tehnice şi tehnologice în aer au condus la dezbateri aprinse despre cât de mult ar trebui să se bazeze piloţii pe aparatură. Automatizarea avioanelor are un mare avantaj, căci a determinat scăderea incidentelor. Însă a avut şi un dezavantaj, în sensul în care piloţii sunt mai puţin capabili să se descurce atunci când se întâmplă ceva neplăcut la o altitudine de 10.000-20.000 metri.
Ce învăţăm de aici?
Atât în cazul avioanelor, cât şi în cazul maşinilor şi trenurilor, unu plus unu nu este egal cu doi. Asta înseamnă că un şofer bun, atunci când foloseşte pilotul automat, se transformă într-un şofer mai puţin bun, dacă nu chiar prost.
Motivul este simplu. O secundă poate face diferenţa între viaţă şi moarte. Atunci când conduci efectiv, îţi ia mai puţin timp să reacţionezi decât atunci când vehiculul se află pe pilot automat, pentru că, în al doilea caz, eşti nevoit mai întâi să recapeţi controlul şi abia apoi să efectuezi manevra necesară.
Şi dacă autorităţile nu fac un cadru legal care să reglementeze astfel de problemă, atunci primul deces cauzat de o maşină autonomă sau semi-autonoma ar putea trece aproape neobservat?