Războiul lui Putin cu Occidentul: Ce urmărește și care-i este strategia

Războiul lui Putin cu Occidentul: Ce urmărește și care-i este strategia

Rusia nu aspiră să devină la fel de puternică precum Occidentul, ci să slăbească, în primul rând, NATO și SUA și să creeze diviziune în rândul statelor occidentale, scrie, în publicația Politico, Molly K. McKew, fost consilier al ex-președintelui georgian Mihail Saakașvili, precum și al premierului moldovean Vlad Filat, în perioada 2014-2015.

Liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, are nevoie de Statele Unite ca inamic geopolitic, motiv pentru care Wasingtonul trebuie să înțeleagă faptul că orice apropiere și încercare de reset sunt sortite eșecului, adaugă McKew.

Ceea ce Administrația Obama, dar și echipa de tranziție a președintelui-ales al SUA, Donald Trump, nu au reușit să înțeleagă este că Occidentul este deja în război, chiar dacă vrea sau nu, atrage atenția consilierul american.

Și este războiul lui Putin. „Acest război urmărește, în țară și peste hotare, erodarea valorilor noastre, a democrației și a forței noastre instituționale. Urmărește să ne slăbească abilitatea de a deosebi realitatea de ficțiune, binele de rău și să ne convingă să luăm decizii împotriva intereselor noastre”, explică Molly K. McKew.

Lumea, prin ochii țarului de la Kremlin

Vladimir Putin nu poate fi învins decât dacă Occidentul înțelege cum se vede lumea de la Kremlin. Molly K. McKew trage cinci concluzii în acest sens, concluzii care definesc atitudinea lui Vladimir Putin în relația cu Occidentul.

1. Asistăm la un război, la ceva care trebuie câștigat, nu negociat. Ucraina, Turcia, Siria, statele baltice, Georgia – este un singur război, un război nelinear, așa cum îl definește cel mai influent dintre ideologii Kremlinului, Vladislav Surkov.

2. Există o singură mașinărie de război. Armata, tehnologia, informația, diplomația, economia, cultura sunt toate instrumente controlate de stat și folosite pentru atingerea unui singur set de obiective strategice. Aceasta este doctrina Gherasimov, inițiată și conturată, în 2013, de șeful statului major al armatei ruse de atunci, Valeri Gherasimov. Scopul major: înlocuirea regimurilor democratice occidentale cu regimuri iliberale, populiste sau naționaliste.

3. Războiul informațional nu urmărește crearea unui adevăr alternativ, ci erodarea capacității noastre de a distinge adevărul. Nu este vorba despre propagandă, ci despre tehnici mai subtile, cunoscute în Rusia ca „măsuri active” și „control reflexiv”. Obiectivul acestor tehnici: să ne facă pe noi – țintele – să acționăm împotriva propriilor interese.

4. Rusia are o politică externă multivectorială. Scopul: subminarea instituțiilor euroatlantice prin coalizarea – temporară și limitată – a unor centre alternative de putere. Rezultatul: decât o lume stabilă susținută de Statele Unite și aliații lor, mai bine o nouă ordine mondială instabilă „a noastră, a tuturor celorlalți”.

„Kremlinul a încercat să accelereze acest proces prin inflamarea crizelor care au copleșit Occidentul (criza refugiaților și războiul din Ucraina) și prin afișarea superiorității în rezolvarea crizelor lăsate nerezolvate de Occident (bombardarea Siriei, indiferent de costuri, pentru a arăta că Rusia poate impune stabilitate în Orientul Mijlociu atunci când Occidentul nu reușește)”, precizează Molly K. McKew.

5. Forța brută („hard power”) contează, iar Rusia alocă circa 5% din PIB bugetului armatei. Nu trebuie uitat că Rusia a folosite forța militară împotriva Georgiei, în 2008, pentru a stopa extinderea NATO și împotriva Ucrainei, în 2013, pentru a opri extinderea Uniunii Europene.

Ce trebuie să facă Trump

Rusia susține o lume multipolară pentru că este singura în care poate conta fără a face apel la amenințarea nucleară și „trebuie să ne concetrăm, așa cum face Putin, asupra modelării lumii care va veni și să ne definim rolul nostru”, adaugă consilierul american.

„Trump a arătat că este dispus să își reevalueze pozițiile, cu excepția celor privind chestiuni legate de Rusia și de consolidarea alianței cu aliații iliberali ai Kremlinului. Făcând asta, se transformă singur într-o notă de subsol a capitolului istoriei scrise de Putin”, subliniază Molly K. McKew.

În opinia lui Molly K. McKew, viitoarea Administrație va trebui să înțeleagă faptul că „forța brută” este garantul oricărui sistem internațional. „Securitatea este o precondiție pentru orice altceva”, spune McKew.

„Este, de asemenea, important să înțelegem că o Americă mai izolată, mai naționalistă îl ajută pe Putin să își atingă obiectivele, în timp ce le compromite pe ale noastre. Trebuie să acceptăm că America a fost – și trebuie să rămână – parte a unui sistem global și că acest sistem global este mai bun, mai ieftin și mai puternic decât orice altceva ne-am putea imagina. Pentru mulți ani, Statele Unite au fost oțelul din cadrul care a ținut totul laolaltă. Asta înseamnă  ordine mondială și arhitectură de securitate, două concepte pe care puțini politicieni încearcă să le discute serios cu electoratul”, explică Molly K. McKew.

0