Stanislav Petrov, omul care a salvat lumea de la apocalipsa nucleară, a murit aşa cum a şi trăit, în anonimitate. Vestea morţii sale, la 78 de ani, nu s-ar fi aflat probabil dacă cineva nu încerca să dea de fostul militar pentru aniversarea a 34 de ani de când, prin intervenţia sa inspirată, a fost evitat un război nuclear care ar fi distrus lumea, scrie corriere.it.
Pe 26 septembrie 1983 locotenent-colonelul Stanislav Petrov se afla la datorie, în buncărul secret Serpukov-15, una din bazele Forţelor Strategice de Rachete, situate în apropierea Moscovei.
Situaţia relaţiilor americano-sovietice se deteriorase îngrijorător. Cu doar trei saptămâni înainte, aviaţia militară sovietică distrusese aeronava sud-coreeană 007, la bordul căreia se aflau 269 de persoane, între care şi un important oficial american, congressman-ul Larry McDonald.
Buncărul Serpukov-15 făcea parte din sistemul de averizare timpurie prin sateliţi, pentru detectarea rachetelor balistice intercontinentale via SUA – aşa-numitul sistem de avertizare Oko. La miezul nopţii, computerele din buncăr au detectat un atac cu rachete intercontinentale lansat asupra Uniunii Sovietice dinspre Statele Unite. Sistemul informa despre 5 asemenea rachete, care se îndreptau în mare viteză spre URSS.
„O lumină roşie s-a aprins, semn că s-a lansat o rachetă. Toată lumea s-a întors spre mine, aşteptând o comandă. Eram paralizat. Am verificat imediat funcţionarea sistemului, douăzeci şi nouă de niveluri ”, a povestit Petrov, acum un an jurnaliştilor italieni de la corriere.it. Câteva minute mai târziu, o altă lumină s-a aprins, apoi o alta. „Fără îndoială, sistemul arăta că mai multe rachete au fost lansate de la aceeaşi bază. Am fost analist, eram sigur că a fost o greşeală, intuiţia mea mi-a spus”, a mai spus el.
A ignorat voit alarma sistemului Oko, fiind convins, în sinea sa, că „iminentul atac american” nu putea consta într-o salvă de doar 5 rachete, în condiţiile în care cele două super-puteri deţineau mii de rachete cu focoase nucleare. Petrov şi-a adus aminte şi de conversaţiile în care câţiva savanţi sovietici puneau la îndoială acurateţea sistemului de alarmă prin satelit. Imediat după semnalul cu privire la cele 5 rachete, computerele au mai identificat alte 4 rachete recent lansate. Petrov era acum sigur că sistemul era defect, în ciuda faptului că nu avea nicio metodă cu care să-şi verifice suspiciunea. Sistemul de radare terestre al Uniunii Sovietice nu detectase nicio rachetă.
Alerta fusese falsă, sistemul avea o defecţiune majoră. Ceea ce păreau a fi 9 rachete care aduceau Apocalipsa pe aripile lor era, de fapt, reflexia neobişnuită a luminii solare pe norii de mare altitudine – fenomen optic interpretat de satelitul Molnia drept rachete în plin zbor.
Chiar şi când s-a dovedit că a fost o greşeală, superiorii săi nu l-au răsplătit. De fapt, a fost acuzat de nerespectarea procedurii standard, iar povestea sa a rămas necunoscută până la căderea URSS. Dar nici de atunci încoace, nu s-a vorbit despre el. „Ce am făcut? Nimic special, doar slujba mea. Am fost omul potrivit, la locul potrivit, la momentul potrivit”, le-a spus el reporterilor italieni, în urmă cu un an.