Ieri au avut loc câteva evenimente extrem de importante. Unele au fost reflectate mai mult în presă, iar altele mai puțin. Dar toate, puse cap la cap, arată încă o dată că regimul lui Plahotniuc, care a primit câteva lovituri în ultimele luni, începe să se redreseze destul de rapid.
Sfidarea
Cavcaliuc, un fel de Zubic în devenire, a schimbat câțiva șefi ai inspectoratelor de poliție. Cei care cam strâmbă din nas și nu-și prea trimit efectivele la Chișinău când sunt proteste, sau cei care nu sunt de acord atunci când în diminețile de dinaintea protestelor iese câte-un Cavcaliuc în fața grupurilor de polițiști, îndoctrinându-i că oamenii din stradă sunt „dușmanii” lor sau ai țării, au fost înlocuiți. Astfel de înlocuiri mai urmează.
Dar și mai interesant este să vedem cine sunt cei care le-au luat locul. Spre exemplu Vitalie Moisei, numit șef la Inspectoratul Râșcani, este unul dintre torționarii de la 7 aprilie 2009.
Aici e și o tentă simbolică. Un mesaj pentru cei din stradă. Că lucrurile se schimbă în poliție. Se revine la starea de dinainte, că, vorba nostalgicilor – înainte era mai bine.
Uitarea
Ieri, în ședința de Guvern, fostul comunist Oleg Babenco, care a devenit „democrat” în campania din 2014, a fost numit șef al Biroului Relații Interetnice. De fapt a fost renumit.
Babenco este el însuși un tip foarte renumit. A mai stat în această funcție și în 2015, e drept, timp de doar o zi. După mai multe luări de poziție în mass-media și-a depus demisia, întrucât tipul are un trecut mai mult decât dubios.
Și aici avem un detaliu extrem de interesant. Cea mai stringentă voce care-l contesta pe Babenco era a unui actual ministru. Îl cheamă Valeriu Munteanu și se afla la ședința Guvernului în care Babenco a fost numit. Filip chiar a întrebat dacă are cineva obiecții. A urmat tăcere.
Ia vedeți ce spunea aprigul luptător cu Mâna Moscovei, despre Babenco, exact acum un an de zile.
Tupeul
La aceeași ședință de Guvern a fost respins un proiect de modificare a Codului Audiovizualului. Pe când nu erau „social-democrați”, comuniștii Mihalache și Balmoș făceau și proiecte de lege bune. Pe scurt, proiectul ar fi putut atenta la imperiul mediatic al lui Plahotniuc.
Dacă modificarea trecea, o persoană fizică sau juridică ar fi avut dreptul să dețină doar două licențe în audiovizual. Acum legea permite 5. Plahotniuc oficial deține 7, deci oricum o încalcă. Însă tipul chiar și așa n-a vrut să modifice, nici măcar de ochii lumii.
„Argumentul” a venit de la una dintre slugile sale, cel care ocupă funcția de ministru al Justiției – Cebotari. Cică pregătește el unul mai „reușit”. Probabil ăla va prevedea că tot audiovizualul să fie doar al lui Plahotniuc.
Umilirea
Tot ieri, la Chișinău a fost Petras Auštrevičius. Tipul e raportor al Parlamentului European pentru Republica Moldova. A vorbit mai dur ca niciodată la adresa Republicii Moldova. La adresa șefilor țării. Cică să se apuce de reforme, că nu vor primi bani.
Filip, Timofti și toți ceilalți care s-au văzut cu Auštrevičius bâțâiau afirmativ din cap, cu multă umilință, zâmbind galeș, la orice declarație a eurodeputatului. La fel cum au făcut-o și în ultimii 6 ani.
Cum însă au pus în practică sfaturile s-a demonstrat chiar în aceeași zi, inclusiv prin cele trei exemple menționate mai sus.
Totuși, nici pe Auštrevičius nu prea mai am cum să-l înțeleg. Pentru că el le-a înaintat acele solicitări lu’ alde Filip la o zi după ce a văzut ce s-a întâmplat în cazul Poalelungi. E cam ca și cum i-ai cere astăzi vulpii care a mâncat ieri găina să-ți facă ouă. Și încă rapid.
Alex Cozer