Plahotniuc nu știe să piardă. Nu acceptă nici într-un caz să se recunoască înfrânt. Pasul făcut ieri, de a-l scoate pe Lupu din cursa electorală, va stârni clar multe nedumeriri și nemulțumiri în rândurile partidului care-i aparține, chiar și printre oamenii apropiați sie. Dar el l-a făcut pentru că nu putea să accepte o înfrângere umilitoare, absolut previzibilă, pe care urma s-o sufere duminică.
Să obții 10%, maximum 15%, după ce ai investit zeci de milioane, ai practic toată presa la picioare, 70% din primari și toată resursa administrativă, ar fi cu siguranță umilitor. Mai ales că urma să pierzi în fața unui candidat care practic a avut 2 săptămâni de campanie, dar și alea foarte modeste, fără publicitate și prea multe strategii sofisticate.
În favoarea cui?
Cum era și normal, toți au sărit cu presupunerile. În favoarea cui a fost făcut acest pas? Îl ajută pe Dodon să câștige din primul tur, o favorizează pe Maia Sandu?
În favoarea nimănui. Plahotniuc s-a favorizat în primul rând pe el. Pentru că Lupu nici cu toate opintelile și falsificările, nu putea să adune mai mult de 15%. Un rezultat care ar fi arătat ce susținere are majoritatea parlamentară cu 60 de deputați, 500 de primari și vreo 90% din consiliile raionale.
Așadar, Plahotniuc încearcă acum să se transforme dintr-un învins ridiculizat într-un învingător, iar la cum tratează opinia publică de la noi lucrurile, are și toate șansele să-i reușească. Cei mai mulți spun că a făcut acest gest pentru a-i asigura lui Dodon victoria. Dacă socialistul se impune încă de duminică, iarăși va ieși că „diabolicul Plahotniuc a țesut un scenariu din care a ieșit victorios”.
Dacă se impune Maia Sandu, va ieși pe cai mari pentru că se va lăuda că de „dragul interesului național” s-a sacrificat și a „asigurat calea europeană”.
Nu este însă deloc așa.
Dodon?
Dacă va câștiga „pro-rusul” Dodon, atunci Plahotniuc trebuie să-și asume încă o înfrângere. Pentru că iată, cât de mult nu a luptat el pentru „vectorul european”, câte sacrificii nu a făcut, până la urmă oricum a pierdut. Mai există și niște angajamente făcute în SUA, pe care în cazul în care Dodon se impune, nu le va respecta.
Totodată, măcar de dragul menținerii ratingului PSRM, Dodon va fi obligat demonstreze o opoziție pentru Plahotniuc. În primul rând nu-l va nominaliza pe oligarh la funcția de prim-ministru, pentru că asta ar însemna capătul carierei sale politice, apoi va trebui să-și pună în practică angajamentul alegerilor anticipate. Orice zi în funcția de președinte pentru Dodon, cu un Parlament al lui Plahotniuc declarat pro-european, înseamnă voturi pierdute pentru liderul socialist. Dacă nu intră în luptă cu clanul mafiot, Dodon va fi asociat cu regimul oligarhic și va cădea de pe piedestal la fel de rapid cum a și fost propulsat acolo.
Desigur, o victorie a lui Dodon poate fi transformată de oligarh într-un atu al său. Le va spune celor din Occident că e singurul care poate să oprească „tancurile rusești”, aduse de „omul lui Putin” Dodon. Astfel, făcând-o în continuare pe apărătorul Occidentului în Moldova, poate să-și mai prelungească un pic regimul.
Maia Sandu?
N-are cum să-i fie ușor nici cu Maia Sandu. De când Andrei Năstase s-a retras în favoarea sa, Sandu promite zilnic că dacă ajunge președinte îl bagă la pușcărie pe Plahotniuc. Tot ea se jură că nu va nominaliza niciodată un procuror al regimului (asta dacă totuși se schimbă Constituția). Având presiunile celor de la Platforma DA în spate, Maia Sandu nu va putea să renunțe la angajamente, și orice compromis cu regimul ar putea fi taxat dur, chiar cu proteste de stradă.
Lui Plahotniuc i-ar conveni o victorie a Maiei Sandu doar în scenariul în care ambasadele occidentale ar face presiuni pe noul președinte să colaboreze cu „majoritatea parlamentară” de dragul stabilității politice și de teama „venirii tancurilor rusești”. Numai că nu cred că după o înfrângere a lui Dodon, care va fi decimat după insucces, cu un Usatîi fugar și cu un PCRM inexistent, ar putea exista un context mai bun pentru alegeri anticipate în favoarea dreptei. Anticipate cu care, Occidentul de data asta ar putea fi de acord și în urma cărora Plahotniuc va pierde puterea.
Cine totuși va avea de câștigat?
În situația actuală, cred că voturile PD-ului se vor cam împărți. O parte dintre ele, în special cele ale oamenilor sărmani de prin sate, cumpărați cu hrișcă ulei, probabil vor merge la Dodon. Dacă vor mai avea timp să se dumirească până duminică de ce s-a întâmplat.
O altă parte, a funcționărașilor, primarilor, probabil vor merge spre Maia Sandu. Iar o parte mai mică nu se va prezenta la vot, din varii motive.
Va fi suficient pentru Dodon să câștige din primul tur? Greu de spus. Mai ales dacă Ciubașenco nu se retrage.
Din punct de vedere al imaginii, la fel, nici Dodon nici Maia Sandu nu au absolut nimic de câștigat. Pentru că fără voia lor, ambii sunt asociați din nou cu Plahotniuc. Dodon indirect, pentru că se spune că retragerea Plahotniuc ar face-o în favoarea sa, iar Sandu direct, pentru că odiosul Plahotniuc a declarat că o susține.
Plahotniuc nu va câștiga nici el absolut nimic. Va ieși șifonat din aceste prezidențiale, în care a primit de două ori lovituri foarte puternice. Prima dată când s-a retras Năstase, barându-i practic calea lui Lupu spre turul 2, a doua oară ieri, când anticipând un rezultat umilitor de duminică, a orchestrat o retragere rușinoasă. Iar visul de a deveni prim-ministru se amână din nou, transformându-se tot mai mult într-o utopie.
Iar cel mai ridicol din toată această situație iese Marian Lupu, care deja nu mai știu a câta oară este scos la înaintare de Plahotniuc pentru funcția de președinte, pentru a suferi un eșec lamentabil. După ce că l-a ținut pe toți stâlpii și gardurile până acum, după ce a fost huiduit prin toată țara, acum mai e și retras în cel mai jalnic mod. Dar își merită perfect soarta.
Alex Cozer