Pe emaiul portalului de știri Independent.md a parvenit miercuri un mesaj destul de bizar. Autorul este fostul ministru al Justiției, pentru o perioadă scurtă chiar premier, „candidatul cel mai bun” la funcția de Procuror General pe cota Partidului Democrat, Vitalie Pîrlog.
Spun că scrisoarea e bizară pentru că tocmai vine din partea unui om a cărui întreagă carieră s-ar fi legat de jurisprudență. Dacă scrisoarea ar fi venit din partea unui om care n-are nicio treabă cu justiția, care nu este persoană publică și candidat la funcția de deputat, pe o poziție eligibilă, poate nu m-ar fi mirat atât de mult.
Ei bine, fostul ministru al Justiției aduce reproșuri la adresa portalului independent.md, dar și mie personal, cum că l-am fi defăimait prin publicarea articolului „Cum îl controlează Plahotniuc pe Voronin sau de ce Luncașu îi ‘vinde’ case lui Reidman”.
În acest sens, specialistul în drept, fost Agent Guvernamental, cere „dezmințiri și scuze publice”, dar și 50 de mii de lei pagubă morală, făcând trimitere și la jurisprudența CEDO, care-i contrazice fiecare afirmație.
Și atunci, ma întreb, pe ce mizează când initiază asemenea demersuri. Pe justiția condusă de prietenul Poalelungi? Pe șeful acestuia?
Or, solicitarea dânsului e destul de suptă din deget(cum se spunea și se mai spune în justiția lui Pîrlog și Muruianu, Efrim și Poalelungi) și nu prea are acoperire juridică. Vitalie Pîrlog insinuează și îmi reproșează că aș fi făcut „aluzie” la faptul că dânsul și-ar fi „procurat casa” de la Iurie Luncașu sau că aș fi sugerat că dânsul se află în relații apropiate cu Plahotniuc. Nimic mai fals.
Dar să le luăm pe rând.
În primul rând, în articol, chiar nu există niciun fel de aluzie că Pîrlog și-ar fi cumpărat vreo casă de la Iurie Luncașu. Ba din contra, este specificat destul de clar că cei care au procurat case sunt colegii săi de partid, Oxana Domenti și Oleg Reidman. Lucru care poate fi probat, de altfel, și rămas nedezmințit atât de vânzător, cât și de către cumpărători.
După care, urmează o frază în care mă întreb dacă mai există (atenție!) deputați, care ar fi „cumpărat” case de la Luncașu (citez:„Acum mi-ar fi interesant ce deputați comuniști au mai „cumpărat” case de la acest veritabil agent imobiliar al comuniștilor, via Plahotniuc. Sau mașini, sau valize…”).
Aceasta fiind urmată de o altă frază, referitoare la lista electorală a comuniștilor din 30 noiembrie, în care fac referire la candidații PCRM, despre care, pe baza mai multor informații apărute în presă, dar și din surse de încredere din interiorul partidelor, consider că „vor face tot posibilul să creeze în Parlament o coaliție cu PLDM și PD”, COALIȚIE „care să-l propulseze pe Plahotniuc în funcția de premier”.
Vitalie Pîrlog, simțindu-se poate cu musculițe pe căciulă, îmi reproșează mie că eu aș fi sugerat aici că este un apropiat al lui Plahotniuc.
Dacă o luăm așa, atunci și toți membrii viitorului parlament din partea PLDM, pe care nici nu-i cunosc, vor putea să mă someze cu cereri similare cu cea a lui Pîrlog.
Păi fostule ministru al Justiției, cele 4 nume menționate în articol (Pîrlog,Vitiuk, Vlah și Reșetnikov) au fost pronunțate de către colegul dumitale de partid la acea oră, Grigore Petrenco, cu 3 zile înainte de publicarea articolului cu pricina, adică la 6 octombrie. Conferința este aici, iar de la minutul 7 deputatul Petrenco spune clar despre Vitalie Pîrlog că este omul lui Plahotniuc. Afirmațiile lui Petrenco au fost preluate de zeci de surse media, inclusiv de independent.md la data de 6 octombrie. Ei bine, acele afirmații nu au fost dezmințite de Petrenco și nici de niciunul dintre cei vizați, inclusiv de Vitalie Pîrlog.
Cum se explică, că anume eu și Independent.md am datora scuze pentru afirmații ce au umplut spațiul public cu mult înaintea emiterii judecăților noastre de valoare? Al cui e interesul final?
Ba mai mult chiar, (atenție!) opinia că anumiți candidați ai PCRM, printre care și Pîrlog, ar face jocurile lui Plahotniuc a fost cimentată și de declarațiile altor deputați sau persoane publice făcute anterior. Spre exemplu deputatul Maria Ciobanu, care afirma la 29 martie 2013 că „Iată că găina (concursul lui Lupu-Plahotniuc) a ouat mărgica (Vitalie Pîrlog). Altceva mai bun nici că se putea! Cine se aseamănă, se adună!”. Articolul integral poate fi găsit aici.
În același articol se afirmă clar că „Pîrlog a fost văzut la hotelul Nobil, în anticamera lui Plahotniuc” sau „Candidatura lui Pîrlog este controversată nu doar prin faptul că acesta este controlat de Plahotniuc”. Lucruri care nu am văzut să fie dezmințite nici într-un fel.
Deci fostul ministru ajunge să-mi reproșeze mie judecăți de valoare și să-mi ceară despăgubiri și scuze, trecând cu vederea lucrurile despre care, alții vorbesc de cel puțin un an de zile, care nu au fost dezmințite absolut nici într-un fel. Să mă someze pentru judecăți de valoare, care, atenție, iar aici abia încep lucrurile interesante, au fost expuse într-un articol de opinie.
După cum puteți vedea și în cererea pe care a trimis-o fostul ministru, acesta vorbește despre „judecăți de fapt”, invocând în acest sens legea cu privire la libertatea de exprimare, din 23.04.2010.
Lege în care nu există niciun fel de termen „judecată de fapt”. Așa cum, de fapt, nici în jurnalism nu există așa ceva. Există „fapt”, care se utilizează, în special, în știri, și există „judecată de valoare”, care se utilizează în opinii.
Deci tovarășe jurist, văd că faceți trimitere chiar la jurisprudența CEDO, bogată în condamnări a Republicii Moldova la acest capitol, anume în perioada în care Justiția era pe mâna lui Pîrlog, dar utilizând asemenea termeni, nu știu de ce am mari dubii că ați cunoaște-o, barem, pe cea națională.
Mai mult decât atât, tovarășul jurist este persoană publică, prin faptul că a ocupat importante funcții în stat și va fi, aproape sigur, deputat după 30 noiembrie. Ori atât legislația națională cât, în special, cea europeană, stipulează clar dreptul presei de a vorbi despre aspecte de interes public în legătură cu astfel de persoane.
Mai sunt multe chestii cel puțin bizare în această cerere prealabilă, pe care orice jurist chiar începător le-ar desființa, dar nu este vorba despre asta în acest articol. Voi reveni la ele, dacă după o lecturare atentă a jurisprudenței CtEDO, a doctrinarilor români și francezi în materie de art. 10 al CEDO, Vitalie Pîrlog va mai insista să obțină scuze și despăgubiri de zeci de mii de lei pentru judecăți de valoare exprimate public. Internetul ii stă la dispoziție.
Este vorba despre faptul că tovarășul Pîrlog, obișnuit probabil în perioada în care a fost ministru cu o presă obedientă, vrea să bage pumnul în gură portalului independent.md și mie personal, așa cum au mai încercat mulți de-a lungul timpului.
Doar că această încercare chiar nu are șanse de succes, pentru că e una stângace și lipsită de orice fel de argumente juridice. E penibilă de-a dreptul, luând în considerare faptul că vine din partea unui om care a fost aproape 4 ani ministru al Justiției.
Eu, ca formator de opinie, prin intermediul portalului independent.md, care are rubrica „opinii”, am dreptul să-mi exprim părerile și să prezint cititorilor lucrurile așa cum le văd eu.
Deja este la latitudinea cititorilor să creadă tezelor pe care eu le emit sau nu. Dar nu are nimeni dreptul să-mi bage mie cuvinte în gură sau să-mi reproșeze unele teze pe care alții le enunță de ani de zile, fără a fi dezmințite.
Această este clar o încercare de a intimida portalul independent.md și pe mine personal, deoarece deranjăm vădit anumiți indivizi care-și doresc să acapareze total puterea și bruma de libertate care mai există în prezent.
Cu siguranță articolele care apar pe acest portal, în special cele de opinie, deranjează acești indivizi. Doar că noi nu ne vom lăsa intimidați și ne vom face în continuare treaba. Și promitem că vom deranja în continuare indivizii ce controlează în acest moment 90% din presa din această țară și care vor să pună pumnul în gură celor puțin rămași curajoși, independenți și demni.
Alex Cozer
PS: Acest articol este și un drept la replică pentru tovarășul Pîrlog, stipulat în legea cu privire la dreptul de exprimare. Să vadă toată lumea cum percepe actul de justiție într-o țară cu aspirații europene un fost ministru al Justiției și un viitor deputat.