După ce le-a căutat timp de două săptămâni, iar astăzi, într-un final, urma să avem votul în Parlament pentru învestirea unui nou Guvern, Leancă se apucă iarăși să caute voturile necesare pentru cabinetul său de miniștri.
Au trecut aproape trei săptămâni de când în Parlament a fost încropită noua Alianță pentru Plahotniuc, Legislativul îl are la conducere pe Candu, iar comuniștii și așa-zișii „proeuropeni” de la PLDM și PD și-au asigurat majoritate confortabilă în Biroul permanent și principalele comisii parlamentare. Și totuși, deși PCRM, PLDM și PD dispun de peste 62 de voturi, încă nu avem și un Guvern.
Cui îi convine acest joc penibil, de căutare a voturilor?
În aceste condiții, dacă aș trăi într-o țară în care ar exista cât de cât puțină normalitate, m-aș întreba cum este posibil ca după mai bine de două luni de la alegeri, încă să se umble după niște voturi pentru învestirea Guvernului.
Pentru că noi nu avem buget pe 2015, iar leul, de la 1 ianuarie, s-a depreciat cu 17% față de dolarul american și 7% față de euro. Cetățenii moldoveni, de la 1 ianuarie, sunt mai săraci cu 17%. Prețurile alimentelor, în special a celor importate, au crescut în ultimele două luni chiar și cu 30% în anumite cazuri. Mâine, poimâine ne așteptăm ca prețul energiei electrice să se majoreze cu aproximativ 20%. Specialiștii economici din afara țării, în special cei din România, care știu cât de cât ce se întâmplă aici, avertizează că în ritmul ăsta Moldova se îndreaptă spre un faliment inevitabil.
Cum e posibil atunci ca tu, Leancă, care te pretinzi un politician responsabil, să umbli în aceste condiții după niște voturi pe care doar Plahotniuc ți le poate oferi? Nici Ghimpu și nici Voronin nu te pot vota dacă Plahotniuc nu-și va dori acest lucru. Iar tu știi foarte bine asta.
Atunci de ce ai cerut, din nou, amânarea inevitabilului, pentru a cerși iar voturile PL-ului și PCRM-ului, care și-au expus foarte clar condițiile în care te-ar putea vota? Condiții pe care tu nu ai cum să le îndeplinești.
Se încearcă decredibilizarea ideii proeuropene în Moldova
În toate aceste acțiuni, din ultimele 70 de zile, nu persistă doar urme de iresponsabilitate politică. Tind să cred că e mai degrabă un plan bine gândit, de decredibilizare totală a ideii proeuropene în Moldova. Pentru că nu este deloc întâmplătoare declarația din ziua votării conducerii Parlamentului, a lui Marian Lupu, privind depunerea cererii de aderare la UE, care cică „nu ar avea rost”, pentru că va fi respinsă.
Nu știu pe ce fundament poate să se bazeze aceste declarații ale lui Lupu, în condițiile în care UE nu a interzis nimănui până acum, după obținerea asocierii, să depună cererea de aderare.
De fapt fundament nu există, iar prin cooptarea PCRM la guvernare se încearcă revenirea la „statalismul de mămăligă”, promovat de comuniștii în ultima parte a guvernării lor. La „Elveția estului”, „puntea” între est și vest și alte prostii absolut lipsite de vreo urmă de raționament, dar care pot prinde într-o țară debilizată mintal de propaganda rusă și cea a televiziunilor lui Plahotniuc, prezente în fiecare casă.
Sigur, acest lucru trebuie făcut treptat, pentru că cei care-l sfătuiesc pe Plahotniuc au învățat din exemplul Ucrainei și știu cât de periculoase pot deveni chiar și în această zonă a Europei schimbările bruște de vector. Nimeni nu-și dorește soarta lui Ianukovici.
De aia și trebuiesc simulate inclusiv aceste negocieri cu PL, prelungite la maximum, până în ceasul al 12-lea, pentru a se demonstra că uite, s-a încercat salvarea „proeuropenismului”, dar nu s-a putut.
Moldtelecomul chinezilor, Căile Ferate rușilor
În Republica Moldova, relația cu UE a ajuns la un punct în care poate înainta doar prin reforme reale. Luna de miere de până acum, în care europenii și americanii aruncau cu bani pentru a ne desprinde puțin de Rusia, s-a încheiat.
Implementarea Acordului de Asociere înseamnă automat reforme. Politicienii de la Bruxelles, care au pe capul lor o Grecie pe care trebuie s-o împace în vreun fel și o Ucraină care, angajată activ în reforme, are nevoie de minimum 15 miliarde de euro pentru a se menține pe linia de plutire, nu-și mai poate permite să arunce cu bani și aici.
Mai ales când nu ai nicio siguranță că acești bani, măcar în proporție de 60-70%, ajung acolo unde ar trebui. Cum să mai dai bani unei țări din ale cărei bănci în câteva luni s-a scos bugetul pe un an?
De aia și ușor-ușor „proeuropenii” de la Chișinău vor vira spre Orient. Ei nu pot să respecte cerințele Occidentului, de a democratiza și europeniza această țară, care poate exista doar cu susținere financiară externă, așa că vor încerca să deschidă un alt robinet
Se știe bine despre declarațiile actualului președinte al Parlamentului de la Chișinău, Andrian Candu, pentru Ria Novosti, care a propus direct Căile Ferate Rusiei. Am scris de mai multe ori asupra acestui subiect, abordat inclusiv de unii politicieni din opoziție.
În ultimii 2 ani, „democrații” lui Plahotniuc au efectuat deplasări, în frunte chiar cu acesta în cadrul ultimei vizite, în China, unde au stabilit „relații durabile” cu Guvernul și Partidul Comunist chinez. De fapt, relațiile astea se limitează la vânzarea Moldtelecom către chinezi, tranzacție care ar fi urmată de investiții de peste un miliard de dolari, lucruri despre care a vorbit și Mihai Ghimpu acum câteva zile. Din delegații nu au făcut întâmplător parte ministrul Tehnologiei Informației, Pavel Filip, și finul Candu, pe atunci ministru al Economiei
Pentru a asigura menținerea Moldovei pe linia de plutire în următorii ani e nevoie de finanțări externe importante. Cum cele occidentale se vor opri în lipsa reformelor, Rusia, dar în special partenerul său China, ar putea însemna salvarea regimului Plahotniuc. Aceste țări, după cum bine se știe, nu au nevoie de reforme, democrație, sau luptă cu corupția. În schimb duc o politică de extindere a influenței în Europa.
Iar anume pe acest lucru mizează cei care conduc astăzi Moldova și care deja de câteva luni bune, inclusiv prin cooptarea PCRM la guvernare, efectuează o schimbare de vector la Chișinău.
Această tranziție, de la proeuropenism la statalism și „Elveția estului” trebuie însă să fie făcută lent, inclusiv cu mimarea încă pentru o perioadă a cursului proeuropean.
Iar la tot acest proces participă acum Iurie Leancă, prin jocul ridicol la care se pretează, de căutare a unor voturi pe care știe că doar Plahotniuc i le poate oferi.
Alex Cozer