Ultima dată când ați ieșit în Piață ați făcut prăpăd. Ați dat foc la Parlament, ați distrus Președinția. Vi s-a dat dreptate pentru că, deh, comuniștii erau la putere. Ardeam de nerăbdare să-i vedem trimiși la groapa de gunoi a istoriei. Atunci ați fost considerați eroi. V-ați crezut eroi. Din punctul meu de vedere eroi au fost cei care au ieșit la proteste ca să doboare comuniștii, dar mai ales cei care au avut de suferit de pe urma milițienilor lui Papuc. Tinerii care au plecat acasă cu televizoare și scaune din Parlament au fost niște derbedei obișnuiți.
Societatea moldovenească este amorfă. O societate de mămăligă. Trebuie să fiarba foarte, foarte tare ca să dea în foc. O astfel de societate este ușor de manipulat și greu de civilizat. Moldova nu are nevoie de tineri care să iasă o dată la zece ani la proteste și să distrugă tot ce văd în cale. Moldova are nevoie de tineri care să protesteze de fiecare dată când țara are nevoie. Și să o facă într-un mod civilizat.
Duminică, în centrul Chișinăului au fost câțiva tineri. Cei mai mulți erau însă pensionari. Oameni pe care obișnuim să-i credem de partea comuniștilor le-au dat o lecție tinerilor moldoveni. Trist. Lăsați cluburile, lăsați petrecerile, lăsați întâlnirile romantice, lăsați șașlâkul și jocurile pe calculator… cel puțin pentru moment. Țara este în fierbere, se dezmembrează încetul cu încetul. Dacă nu demonstrăm că avem voce, politicienii o să fure tot. Ei nu se tem de opinia publică din Moldova pentru că aceasta nu există. Voi nu veți fi tineri toată viața. În curând o să vă năpădească problemele, o să descoperiți viața reală și o să vă întrebați ce se întâmplă cu țara asta? Dar nu veți putea face nimic. Pentru că veți fi singuri și bătrâni într-o piață tristă din centrul Chișinăului.