Am văzut joi ceva crâmpeie dintr-o apariție a lui Leancă la postul public de televiziune. Am văzut și câteva reacții de încântare pe Facebook, venite din partea unor fetișcane naive, față de prestația acestuia în cadrul emisiunii.
Și cum să nu fie fetele extaziate când Leancă a avut doar mingi la fileu în „Dealul Schinoasei”, iar prestația sa a contrastat izbitor cu cea din emisiunea HARDtalk de la BBC? De la bâlbele și explicațiile penibile în fața jurnalistului britanic, Leancă s-a întors pe-un cal alb în „Dealul Schinoasei” și-a amintit poporului ce mare „Salvatore della Patria” este el. Doar că, chiar și în condițiile suflatului în borș de la Moldova 1, Leancă a dovedit încă o dată că este un premier slab.
„Valul” ucrainean, singura noastră șansă de salvare
Politicienii care se află astăzi la guvernare, dacă sunt sinceri cu adevărat în declarațiile pro-europene pe care le fac, atunci au o mare problemă. Problema lor e că nu pot și nu știu cum să profite de valul numit Ucraina. Un val extrem de puternic, care poate să treacă peste teritoriul dintre Prut și Nistru, să-l curețe și să-l facă unul european.
Ucraina începe să se dezvolte precum o națiune abia acum, în 2014, în fața unor încercări extrem de grele, venite în urma agresiunii ruse.
Ultimele sondaje realizate în țara vecină arată că de la 30% intenție de aderare la NATO la mijlocul lui 2013, în vara lui 2014 se trecuse bine de 60%. Puși în fața agresiunii ruse, ucrainenii s-au unit în jurul intereselor naționale și au conștientizat că pentru a mai avea în continuare o țară trebuie să fie uniți și să realizeze care sunt adevăratele obiective ale țării lor.
Moldova nu se află deloc departe de situația Ucrainei. Spre deosebire de statul vecin, noi avem cel puțin două Novorossii și jumătate. Una la est de Nistru, una în Găgăuzia și jumătate la Bălți. Dar asta nu ar fi deloc o problemă dacă restul de 80% din populația acestei țări ar fi unită și ar conștientiza interesul național. Peste tot în lume există regiuni mai mici sau mai mari cu tot felul de interese secesioniste, ele pălesc însă în fața unor națiuni unite, care conștientizează care sunt interesele naționale.
Leancă nu vrea să audă de NATO și pace
Ei bine, în loc ca politicienii de la Chișinău, în special idolatrizatul Leancă, care se bucură de cea mai multă încredere între Prut și Nistru și e declarat drept mare pro-european, să facă tot posibilul să promoveze aceste interese naționale acum, când este cel mai ușor de făcut, deoarece populația adormită și îndobitocită de propaganda rusă s-ar putea trezi pe fondul agresiunii rusești în Ucraina, ei fac tocmai inversul.
Mă refer aici în special la Leancă și la o declarație absolut aiuritoare a acestuia de joi. Întrebat de aderarea la NATO, premierul a spus că acesta „este un subiect ce divizează societatea și nu reprezintă o prioritate națională”. Ba chiar a menționat și acel articol din constituție, care vorbește de nu știu care „neutralitate”, călcată în picioare încă din 1992 de Rusia și trupele sale care staționează în Transnistria.
Unii probabil au și sărit în sus când am spus că idolul lor Leancă face declarații aiuritoare. De asta și mă voi opri mai mult aici și voi explica de ce Leancă aberează, și o face într-un mod ieftin.
Dacă în fața lui Leancă ar fi fost un jurnalist și nu un ridicător de mingi la fileu, în momentul în care ăsta a vorbit de „divizare” ar fi trebuit să-l întrebe și de integrarea europeană. Subiectul integrării europene tot provoacă „divizare”, domnule Leancă. O arată orice sondaj, că practic țara se împarte în două, între cei ce vor în UE și UV.
Deci Leancă, după logica ta, nici aderarea la Uniunea Europeană nu e prioritate națională, pentru că provoacă „divizare”?
Apoi, divizare provoacă și subiectul privind limba pe care o vorbim. Divizare, Leancă, vom vedea în mințile moldovenilor și atunci când îi vom întreba de agresiunea rusă în Ucraina. Deci continuând după logica ta, ar trebui să nu vorbim nici despre adevăruri științifice, ale limbii vorbite și nici de adevăruri practice, privind invazia rusă din Ucraina. Că dacă vorbim de ele provocăm „divizare”?
„Plăcintarul” Leancă nu va fi niciodată un lider național
De fapt Leancă nu face decât să ducă mai departe politica de 23 de ani a acestui așa-zis stat. O politică a fundului în două luntri, care până la urmă duce la înec.
Problema este că acum, după începutul anilor ’90, este cel mai bun moment de a ne rupe definitiv de ocupația rusească, atât cea practică, cât și cea teoretică, din creierul nostru, și de a ne crea un viitor european.
Acum, pe fondul agresiunii ruse din Ucraina, trebuie să dăm semnale clare de unitate națională împotriva acestui tăvălug rusesc care distruge orice în calea sa, cu prețul sângelui și a cadavrelor.
În loc ca indivizii ăștia care se află astăzi la putere și se bucură de încredere să marșeze pe acest subiect, precum o fac cei de la Kiev, să spună cetățenilor care sunt prioritățile noastre naționale și că doar integrându-ne în blocurile politice și economice occidentale am putea scăpa teferi, ei o scaldă în continuare și fac aceeași politică duplicitară.
În opinia lui Leancă, pe noi nu ne poate uni obiectivul aderării la NATO sau UE, ci o plăcintă pe care o face el la Vatra.
Da, pentru Leancă subiectele de interes național sunt cele ce ne divizează, iar plăcinta lui „ne unește”. Că așa și și-a intitulat „plăcintarul” fanfaronada de astăzi: „Plăcinta care ne unește”.
Și să știți că ieri, când aterizatul de nu știu unde la Ministerul Apărării, Valeriu Troenco, a spus sfidător în fața jurnaliștilor că la ședința de la Guvern s-a discutat despre plăcinte, e posibil să fi avut chiar dreptate.
Dacă băieții ăștia ar conștientiza cu adevărat ce ne poate uni și salva, ieri ar fi ieșit în fața presei și ar fi spus că noi trebuie să ne unim în fața agresiunii ruse, că trebuie să dăm dovadă de patriotism și mândrie națională și să fim pregătiți de ce poate fi mai rău. Pentru că ucrainenii nu au fost pregătiți, și iată ce pățesc.
Interesul național nu este o „plăcintă”, interesul național este viitorul. Iar după 23 de ani cu fundul în două luntri, perioadă în care am ajuns amărâții și rușinea Europei, ar fi fost timpul să ne trezim. Avem o șansă extraordinară, ea se numește Ucraina.
Din păcate, tocmai acum avem în funcțiile cheie un „plăcintar” și-o „marionetă”…
Alex Cozer