Pornind de la precedentul Iugoslavia, exclusă de la Euro 1992 pentru războaiele cu Bosnia şi Croaţia, forul mondial ar trebui să procedeze la fel cu ”naţionala” lui Capello. Dar rămâne servil însă faţă de Moscova.
În fotbal există un precedent cât se poate de limpede în materie de conflicte armate. Acest precedent se numeşte Iugoslavia. Pe 30 mai 1992, lumea fotbalului afla cu stupoare că „naţionala” Iugoslaviei a fost exclusă de la Euro ‘92 ca sancţiune pentru războaiele pe care guvernul de la Belgrad le purta la vremea respectivă cu republicile secesioniste Bosnia şi Croaţia.
Printre alte sancţiuni grele, de natură economică, Iugoslavia era trecută la index şi pe tărâm sportiv. În locul Iugoslaviei, care cîştigase grupa a 4-a a preliminariilor, a fost convocată de urgenţă Danemarca, a doua clasată în grupă.
Euro 1992 a început pe 8 iunie, iar danezii, adunaţi de pe plaje şi de prin baruri, au produs cea mai mare surpriză din istoria acestei competiţii, devenind campioni europeni.
Vor Crimeea, adio Brazilia!
La 22 de ani distanţă de excluderea Iugoslaviei, asistăm la o situaţie care, având în vedere episodul din ’92, ar trebui să aibă acelaşi deznodământ. În martie anul acesta, Rusia şi-a adus aminte brusc că peninsula Crimeea, pe care Stalin a cedat-o Ucrainei în 1954, i-a aparţinut în trecut şi, dând curs rugilor populaţiei rusofone care, pasămite, se vedea ameninţată de „fasciştii” de la Kiev, a înghiţit-o pe negândite. Henţ şi fault în careu în acelaşi timp. Cartonaş roşu şi eliminare!
Potrivit tuturor legilor internaţionale, precum şi statutului FIFA, „naţionala” Rusiei trebuia deja eliminată de la Cupa Mondială programată în Brazilia începând din 12 iunie. S-au şi făcut demersuri în acest sens.
Senatorii republicani Mark Kirk şi Dan Coates i-au trimis o scrisoare şefului FIFA, Sepp Blatter, cerându-i să excludă Rusia de la CM şi, totodată, să-i retragă dreptul de a organiza Mondialul din 2018.
Drept pe care l-a câştagat în decembrie 2010, pentru unii în mod surprinzător, pentru alţii deloc surprinzător, în faţa unor contracandidate precum Anglia, Spania/Portugalia şi Belgia/Olanda!
Valcke se face că plouă
„Rusia a arătat o neruşinată lipsă de respect faţă de legile internaţionale şi faţă de principiile fundamentale ale FIFA. În această situaţie nu merită onoarea de a organiza un turneu final al Cupei Mondiale şi nici nu trebuie lăsată să participe la ediţia din acest an”, se arată în scrisoarea celor doi republicani, reprodusă parţial de The Guardian.
Făcând pe niznaiul, secretarul general FIFA, Jerome Valcke, a uitat subit de excluderea Iugoslaviei din 1992, iar răspunsul său a fost ridicol. În două vorbe, reprezentantul FIFA, citat de The Guardian, îi informează pe senatorii americani că instituţia pe care o reprezintă „îşi propune să promoveze relaţii de prietenie între ţări prin intermediul fotbalului” şi că scopul FIFA este ca membrii săi să promoveze şi să respecte principiile instituţiei patronate de Blatter ca şi legile internaţionale!
Un răspuns parcă decupat dintr-un banc sec, total pe lângă subiect. Omul lasă impresia că nici n-a auzit de anexarea Crimeei, de focarele de conflict pe care Rusia le întreţine în estul Ucrainei şi de ameninţările pe care oficialii ruşi le debitează zilnic la adresa Kievului.
Imagine clădită pe cadavre
Sigur, ruşii n-au să recunoască niciodată că ei pun paie pe foc în Ucraina de Est, dar asta nu e ceva nou. Ei n-au recunoscut, de exemplu, nici până în ziua de azi masacrul de la Katyn sau faptul că şi-au însuşit tezaurul României. Dând-o cotită şi oferind un răspuns aiuritor la interpelarea celor doi americani, FIFA arată că de fapt s-a transformat într-un prieten de nădejde al Rusiei, iar Rusia dovedeşte o dată în plus că este pe cale de a redeveni o mare putere gata să calce totul în picioare, acţiunile sale fiind orientate către toate zonele.
În materie de sport a primit organizarea JO de iarnă 2014 şi pe cea a World Cup 2018, a reuşit deocamdată să evite excluderea de la WC 2014 şi este înfiptă în elita fotbalului european prin Gazprom, sponsor al UCL. Ca fost sportiv, fostul ofiţer KGB Vladimir Putin ştie cît de mult contează imaginea pe care o ţară şi-o făureşte prin sport. Că această imagine e clădită pe cadavre sau prin blaturi n-are nici o importanţă pentru Rusia, aşa cum n-a avut niciodată. Totul e să-şi atingă scopul.
Pentru FIFA însă, atitudinea servilă faţă de Moscova tinde să devină cel mai urât moment din istoria sa exact acum, când împlineşte 110 ani de la înfiinţare.