Cum s-a făcut de-a rămas Republica Moldova fată bătrână

Cum s-a făcut de-a rămas Republica Moldova fată bătrână

Pe 27 august, la împlinirea a cei 26 de ani ai săi de când există ca stat independent, Republica Moldova a ajuns să arate mai degrabă ca un organism bătrân, istovit şi fără funcţii vitale.

Intens curtată în ultimii ani de către peţitorii din Vest, Republica Moldova era gata să se mute într-o casă curată, îngrijită şi cu obiceiuri noi, europene. Când totul era aproape gata să fie parafat, fraţii noştri de peste Prut au decis să mai facă, totuşi, o ultimă horă strămoşească în bătătură: un pas înainte şi doi înapoi, cum zice cântecul, şi Chişinăul s-a pricopsit mai întâi cu un guvern oligarhic, în locul celui pro-european, după care a urmat şi alegerea unui nou Preşedinte, de data aceasta unul care tânjeşte spre peţitorul rus.

Europenii s-au supărat pentru că au fost – pentru a câta oară? – duşi cu vorba. Lipsa de interes a actualilor guvernanţi în asumarea modernizării ţării s-a dovedit a fi atât de evidentă încât, atunci când „europenizarea” de la Chişinău a început să fie asociată de către oameni cu corupţia şi cu oligarhia, vesticii au decis ca pentru moment să sisteze orice fel de asistenţă financiară, vitală pentru existenţa Republicii Moldova. Ruşii, pe de altă parte, nu dau semne că ar avea resurse nici pentru a-şi susţine propria lor casă, darămite să mai ia şi o mireasă nouă alături. Şi uite aşa, flirtând dimineaţa cu unul, iar seara cu celălalt, Republica Moldova a ajuns în acest moment să fie părăsită de pretendenţi.

În tot acest context, petrecerea pentru sărbătorirea a cei 26 de ani de existenţă ai Republicii Moldova riscă să se transforme într-un eveniment la care puţini mai ajung să participe. Nemulţumiţi de tărăgănare, corupţie şi sărăcie, basarabenii încep să nu mai aştepte niciun salvator călare pe cal alb şi, rând pe rând, pleacă în lumea largă în căutarea unui trai mai bun.

Numai din decembrie 2016, de când Igor Dodon este noul preşedinte de la Chişinău, 612 persoane au renunţat definitiv la cetăţenia Republicii Moldova. Zilnic, 106 de basarabeni (majoritatea cu vârste între 20 şi 35 de ani) pleacă din ţară şi nu se mai întorc. Peste Prut, în acest moment, sunt zeci de sate în care nu mai locuieşte nimeni. Sunt zeci de spitale care se închid din lipsă de medici, dar şi de pacienţi.

Într-o ţară în care votul filorus vine, conform statisticilor, preponderent dinspre pensionarii nostalgici, dispariţia tinerilor începe să devină un fenomen social îngrijorător. Dacă în 2007 peste Prut existau 127.997 de studenţi, în acest an cu greu s-au găsit aproape 75.000 de tineri care să vrea să înveţe pentru a putea apoi să muncească în ţara lor. Cu 40% mai puţini în doar zece ani.

Sătui şi umiliţi de viaţa de zi cu zi, profesorii din şcolile generale şi din licee aleg şi ei calea emigrării. În lipsă de alternative, în acest moment 42% din corpul didactic al Republicii Moldova a ajuns să fie format din persoane pensionate. Fenomenul închiderii şcolilor din cauza lipsei de elevi, dar şi de profesori, a început să devină o obişnuinţă, numai în ultimul an dispărând din sistemul de educaţie de peste Prut 739 de copii, echivalentul unei şcoli.

Ultimul şi cel mai trist semnal vine dinspre Chişinău unde până şi grădiniţele încep să se închidă într-un număr tot mai mare. Dacă până acum grădiniţele de peste Prut trebuiau să facă faţă lipsei educatorilor şi asistenţilor medicali, mai nou până şi bucătarii de la grădiniţe îşi iau lumea în cap şi pleacă oriunde sunt plătiţi corect pentru munca pe care o depun. Astăzi, numai din grădiniţele din Chişinău lipsesc cel puţin 409 educatori, 104 bucătari, 46 ajutoare de bucătar şi 17 asistente medicale. Directoarea unei grădiniţe care pe vremuri primea zilnic 320 de copii a ajuns să îşi verse năduful în presa de la Chişinău: „Numai pentru felul întâi trebuie de curăţat 30 de kilograme de cartofi, 7 – 8 kilograme de morcov şi tot atâta ceapă. Cratiţele au între 20 şi 50 de kilograme, ce femeie poate să târîie atâta? La noi este nevoie de patru bucătari, dar din februarie lucrăm doar cu unul, iar la bucătărie a ajuns să lucreze aproape tot personalul grădiniţei. Posibil de la 1 septembrie să închidem instituţia”.

Cu tot mai puţini copii în grădiniţe şi în şcolile generale, apoi şi mai puţini în gimnazii şi licee şi, firesc, doar o mână de oameni în facultăţi, e foarte posibil ca în următorii cinci ani la Chişinău Independenţa Republicii Moldova să ajungă să fie sărbătorită doar de către pensionarii lui Dodon şi o mână de funcţionari publici, ţinuţi prizonieri în propria lor ţară doar pentru a fi duşi ordonat, oricând va fi nevoie, pentru a valida „democratic” – prin vot – sistemul oligarhic existent.

Singură, părăsită de pretendenţi dar şi de către cei dragi din jur, la doar 26 de ani de existenţă Republica Moldova s-a transformat într-un organism bătrân şi inert prin care în curând nu va mai circula sânge tânăr.

ziaruldeiaşi.ro
Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova

0