Dacă nu ne ascundem după deget, este greu să observăm până acum efectele spectaculoase pe care le-au produs asupra Rusiei sancțiunile Occidentului în problema Ucrainei.
E ceva ca și cum ai certat copilul că a spart geamul din clasă, iar el sparge a doua zi toate geamurile din școală și-l mai cerți o dată, tot cu frumosul.
Şi totuși, escaladarea violentelor în sudul și estul Ucrainei, precum și lipsa unei soluții lasă impresia că asistăm la cel mai încordat conflict geopolitic, produs după șocul atentatelor teroriste din SUA, petrecute în septembrie 2001 – apreciază Project Syndicate.
Sancțiunile graduale
Strategia actualelor sancțiuni inițiate de Statele Unite n-a reușit până acum nici să detensioneze relațiile cu Rusia, nici să energizeze guvernul ucrainean pro-occidental. De altfel, reacția Kremlinului nu lasă de înțeles că actualilor conducători de la Moscova le-ar tremura pantalonii pe ei, de frica sancțiunior.
Sancțiunile ar putea ajuta Rusia într-un mod în care Occidentul nu s-a gândit
Ziua de 25 mai 2014 se anunță a fi crucială, mai ales după ce cancelarul german a anunțat că, dacă Rusia va îndrăzni să perturbe alegerile din Ucraina, „noi sancțiuni vor deveni inevitabile”.
Pe de altă parte, atât președintele Obama, cât și cancelarul Merkel lasă de înțeles că nici noul val de sancțiuni nu se anunță a fi radical, ci mai curând gradual, adică așa cum zicem noi, românii, cu țârâita.
Lucrurile își au o logică a lor. Statele Unite sunt conștiente de faptul că Europa le este aliată și n-au niciun interes să-i tulbure interesele economice, care în relațiile cu Rusia nu sunt de neglijat.
Nu e cazul să le tulbure, torpilând interesele europene, dependente adesea de gaze, chiar dacă Statelor Unite puțin le pasă de propriile relații economice, rezumate în ultimul an la 40 miliarde de dolari, adică 1% din propriul PIB.
Rusia în declin
Se pune atunci problema firească: mai au rost sancțiunile americane, în condițiile în care trebuie menajate interesele europene? Ei bine au, și poate că e bine să explicăm de ce.
Dacă sancțiunile dure își fac efectul pe loc și spectaculos, cele graduale, în măsura în care sunt bine calculate, pot acționa la fel de dureros pe plan economic, dar în timp. Pe termen scurt, Rusia are încă impresia că totu-i o joacă, dar pe termen lung s-ar putea s-o usture rău.
Un specialist ar putea observa ușor că sancțiunile au început deja să-și exercite efectul asupra economiei rusești. Există scurgeri de capital, grave pentru economia țării, iar domnul Putin știe acest lucru.
Rusia a început sa cadă pe panta unui declin pe termen lung, chiar dacă succesele de tabloid sunt îmbătătoare pentru un public rămas în prosternare față de victoriile vitejești ale lui Putin. Economia și finanțele sunt tot mai dependente de gaze și de petrol, pentru care Europa își caută deja alte surse. Cei mai bogați 110 magnați din Rusia dețin o treime din bogăția națională. Acum, îmbogățirea lor s-a accentuat pe seama speculațiilor legate de evenimentele din Ucraina.
Anexarea Crimeei a fost un triumf sub aspect politic, dar costă scump sub cel economic. Crimeea trebuie administrată, se cer fonduri, îndeosebi pentru infrastructură. Conștientă de situație, Rusia a și programat un tunel de 200 km pe sub strâmtoarea Cherci, sau poate un pod, care costă câteva miliarde. Miliarde de dolari, nu de ruble.
Prietenii rușilor pe mapamond
Ca pregătire militară, Rusia este astăzi mult mai slabă decât era cândva fosta Uniune Sovietică, iar NATO a și avertizat că, la nevoie, este gata de ripostă. În plus, Rusia nu poate conta pe prieteni din exterior. În timpul votului la ONU privind anexarea Crimeei, susținerea ei a fost jalnică. Pe cei care au votat împotrivă îi știm. Dacă-i enumerăm însă pe susținători, ne umflă râsul: Bolivia, Nicaragua, Venezuela, Cuba, Zimbabwe, Coreea de Nord, Sudan, Siria.
Abținerea Chinei este pentru Rusia un semnal mai grav decât pare: nu-i exclus ca gigantul asiatic să aștepte momentul potrivit, ca să-și prezinte pretențiile atunci când Rusia ar fi strânsă cu ușa.
Ca urmare, sancțiunile graduale ale Occidentului au toate șansele să preseze eficient asupra Rusiei, cu un singur dezavantaj: Ucraina n-are timp să aștepte. Un miliard oferit de SUA și alte câteva de UE nu par sa panseze rănile ei, care sângerează abundent.
Putin știe bine situația și de aceea somează să i se plătească gazele datorate, al căror preț este de altfel în litigiu. Dar si occidentalii sunt rezervați la bani. Nu le vine să investească masiv într-o țară cu visteria goală, unde ținuturi întregi se declară, într-o veselie, republici populare.
Și totuși, pentru Occident ar fi poate mai practic să pompeze zdravăn bani în Ucraina, decât să pompeze masiv sancțiuni în Rusia, așteptând efectul timpului.