Escaladarea conflictului din Ucraina sub privirile guvernului susținut de occident, dar și ale separatiștilor proruşi, naște o întrebare de fond: ce urmărește, de fapt, Kremlinul să obțină pe termen lung?
Deși obiectivul imediat al președintelui Vladimir Putin pare să fi fost inițial limitat la câștigarea controlului asupra Crimeii și păstrarea unei oarecare influențe asupra Ucrainei, astăzi se pare că țintește mult mai departe, susține economistul Nouriel Roubini, într-un articol publicat în Project Syndicate.
Drumul către moneda unică euroasiatică
Pentru Putin, cea mai mare catastrofă a secolului XX este destrămarea Uniunii Sovietice și nu vede alt mod de a o repara decât prin reconstituirea ei într-o formulă nouă, ca un fel de uniune supranațională a statelor membre.
Citeşte şi: Unda naţionalismului străbate lumea ca înainte de Al Doilea Război Mondial
Nu trebuie să surprindă. Rusia și-a dorit totdeauna să fie o mare putere, iar acest statut i-l conferă, printre altele, un colier de state tampon adunate în jurul său. Ele sunt pavăza bună la nevoie, dar și un mijloc medieval de a-și etala măreția statului prin mulțimea vasalilor săi.
Sub țari, Rusia a făcut totul ca să-și subordoneze vecinii. Regimul comunist a reușit și el să facă același lucru, iar acum domnul Puțin încearcă aceeași Mărie cu altă pălărie, invocând Uniunea Euroasiatică.
Planul inițial a fost o simplă uniune vamală, aranjată inte Rusia, Belarus și Kazahstan, la care acum încearcă să adauge Kârgâstan și Armenia, cu grija ca pârghiile de putere să rămână în mână Kremlinului.
Dar Putin a sesizat că astăzi acordurile interstatale pivotează mai puțin pe factorul politic și mai mult pe cel economic. Uniunea vamală nu e decât un pretext ca Rusia să-și subordoneze interesele financiare, comerciale și de investiții ale uniunii, până la acel punct, când membrii ei vor simți nevoia să-și echilibreze ratele de schimb, unii față de alții.
Acesta este momentul potrivit pentru crearea unei adevărate uniuni monetare, cu o monedă unică – poate rubla euroasiatică – destinată să fie folosită ca mijloc de plată, de reglementare a conturilor și ca depozit al valorilor.
Uniunea Euroasiatică – un vis
Cu siguranță, Putin a studiat experiența zonei euro și a înțeles ce importanță are susținerea unei uniuni monetare și economice în domeniul bancar, fiscal sau oricare altul.
Citeşte şi: Roubini dezvăluie cea mai mare provocare geopolitică a vremurilor noastre
Iar după ce membrii zonei euroasatice vor acceptă să renunțe la suveranitatea bancară, fiscală și economică, nimic nu-l va opri să treacă și la o uniune politică, justificată chiar cu legitimitatea democratică a operațiunilor.
Firește, uniunea vamală ar fi de neconceput fără includerea Ucrainei, cel mai de seamă vecin din vestul Rusiei, îndeosebi sub aspectul potențialului economic.
Acesta a fost fără îndoială motivul pentru care Putin a presat în ceasul al doispezecelea asupra lui Viktor Ianukovici să nu semneze la Vilnius acordul cu UE.
Tot acesta pare să fie și motivul pentru care Putin a reacționat atât de dur la înlăturarea prietenului Ianukovici de la putere, anexându-și Crimeea și destabilizând Ucraina.
Pornit pe acest drum, Putin merge mai departe și încearcă să contrapună forței economice și financiare a instituțiilor occidentale un fel de sistem financiar internațional propriu, în cadrul BRIC, (Brazilia, India, China, Africa de Sud) a cărui Bancă de Dezvoltare ar trebui să devină o alternativă la Fondul Monetar Internațional și la Banca Mondială.
Citeşte şi: Visul lui Ceauşescu, aproape de a fi pus în aplicare de Putin
Cu toate acestea, crearea unei Uniuni Euroasiatice complete, care să nu depindă de vest nici în ce privește operațiile financiare, nici cele economice, bancare, de comunicații sau conexiunile lor politice pare mai curând un vis decât o realitate.
Un nou Război Rece?
Lipsa reformelor în Rusia implică un potențial limitat de creștere și resurse financiare insuficiente pentru a crea o uniune fiscală în adevăratul sens al cuvântului.
Asta nu-l sperie pe Putin care ca și alți autocrați din Asia Centrală contează să rămână conducătorul perpetuu al unei țări dornice să se mențină superputere, numai în baza resurselor sale de materii prime.
Din păcate, sancțiunile pe care SUA și UE le impun Rusiei sunt departe de a convinge naționaliștii slavofili ai lui Putin că viitorul Rusiei stă într-o bună colaborare cu Occidentul și nu într-un sistem separat, confecționat cam artizanal. Aici se împotmolește totul, iar echipa lui Putin nu reușește decât să caute viitorul, înotând în derivă.
Ca urmare, viitorul apare mai confuz ca oricând. Președintele Barack Obama pare convins că nu asistăm la premizele unui nou Război Rece. Dar cursul evenimentelor pare să confirme contrariul.
Citeşte şi: Cel mai mare vis al lui Putin s-ar putea întoarce împotriva lui