Chișinăul arată ca un oraș de la marginea Europei. Aici Occidentul se ciocnește de organizarea haotică tipică Orientului și de corupția administrativă caracteristică Rusiei. Singurele elemente occidentale în Chișinău sunt mașinile foarte scumpe, câteva magazine de fițe în care faci infarct când vezi prețurile și câteva restaurante sau cluburi de noapte unde nu intră oricine.
În rest, orașul este, în special iarna, de evitat! Vara reușește cumva să acoperă cu mult verde unele defecte, iar orașul poate fi chiar prietenos. Dar vin alegerile și politicienii se vor bate din nou în sloganuri ieftine pentru voturile oamenilor. Poate că a venit timpul, stimați locuitori ai Chișinăului, să cereți anumite lucruri practice, de bun simț pentru casa voastră – Chișinău. Iată ce-i lipsește Chișinăului din punctul meu de vedere.
Metroul. Mi se pare ciudat ca într-un oraș în care centrul se sufocă din cauza traficului foarte aglomerat să nu existe nici măcar o discuție despre posibilitatea înființării transportului subteran. Infrastructura Chișinăului este la pământ și din pământ – la câte gropi sunt prin Chișinău. Dar are un avantaj. Bulevardul central trece dintr-un capăt până în altul. Nu trebuie să faci decât o singură linie de metrou. Să zicem, de la Gara Feroviară până la Universitatea de Medicină. Nu ar fi nevoie de mai mult. De altfel banii nu trebuie plătiți neapărat de moldoveni. Dacă orașul ar avea un primar deștept, poate i-ar convinge pe băieții de la Bruxelles să finanțeze un astfel de proiect. Că Uniunea Europeană ar avea bani de dat, dar cine să-i ia?
Centrul istoric. Orice oraș care se respectă, orice capitală europeană are un centru istoric. O zonă de unde a început să crească urbea. Chișinăul a început timid cu o stradă pietonală. E bună, nu zic, dar lucrurile nu pot fi lăsate așa. Un oraș normal trebuie să aibă nu o stradă pietonală, ci cel puțin 5. Mai exact, o zonă în care oamenii să meargă pe jos, să stea la o terasă, să bea un ceai, să aibă impresia că au scăpat de gălăgia traficului auto. Mai avem și câțiva turiști rătăciți prin Chișinău. Când te întreabă ce să vadă în oraș, dai din colț în colț, că nu știi unde să-i trimiți.
Toalete publice GRATUITE. Dacă te prinde pipilica în mijlocul orașului și s-a stricat toaleta de la McDonalds ai pus-o. Îți explodează vezica până reușești să găsești o toaletă în care să te descarci fiziologic. Chișinăul este cel mai neprietenos oraș pentru cei care suferă de incontinență urinară. Dar ce te faci dacă te apucă subțirică nitam-nisam? Unde te duci? În toaleta primarului? Gluma este glumă, dar nu e de râs. Este inadmisibil să nu existe toalete publice gratuite în oraș. INADMISIBIL. În Olanda am văzut o chestie care m-a lăsat mască: pisoare publice. O chestie gândită special pentru bărbați, care când ieșeau dintr-un pub aveau nevoi fiziologice pe care și le rezolvau la un colț. Când s-au săturat de dat amenzi, autoritățile au inventat aceste pisoare publice. Fără ușă, fără nimic, numai să nu urinezi pe clădirile istorice. La Chișinău faci pe tine și nu găsești o toaletă publică.
Piste de bicicliști. Orașele civilizate și normale și-au dat seama de mult că nu ai ce să le faci oamenilor. Pur și simplu nu vor abandona mașinile de bună voie și nesiliți de nimeni. Așa că le-au construit piste pentru biciclete prin tot orașul, apoi au introdus taxe mari pentru cei care vor să meargă exclusiv cu mașina. În Amsterdarm, un oraș destul de ploios, pistele pentru bicicliști au împânzit toate cartierele. Toată lumea e pe bicicletă. Mamele își duc copiii la grădiniță cu bicicleta. Tații se duc la muncă în costum și cravată pe bicicletă. Chișinăul are nevoie să facă pasul acesta. Acum. Să nu ne trezim peste ani că ne sufocăm la propriu în gazele de eșapament pentru că nu ne-am gândit să facem și noi piste pentru bicicliști. Apropo, una sau două nu sunt suficiente…
Spălatul străzilor cu detergent. Să nu-ți dea prin cap să mergi la Chișinău pe timp de iarnă. Este sfatul pe care îl dau tuturor celor care vor să ajungă în capitala Moldovei. Chișinăul este frumos vara, le spun eu. Nu am dreptate? Iarna, când se topește zăpada, orașul se transformă din cauza mâzgei într-un sat obișnuit. Zăpada, după ce se topește, înmoaie praful, pământul rămas de pe vremea lui Bănulesc Bodoni pe străzi, iar tot orașul se umple de o mâzgă neagră, lipicioasă de care nu scapi. Dacă străzile ar fi spălate cu substanțe speciale pe timpul verii sau toamna, zăpada s-ar topi și ar dispărea. Străzile ar fi curate, iar oamenii nu s-ar umple din cap până în picioare de glod. Nici mașinile nu și-ar schimba culoarea iarna.
Asociațiile de locatari în blocuri. Nu există locuri mai murdare și mai urâte în Chișinău decât scările blocurilor de locuit. Murdare, cu gunoaie, cu chiștoace, fără uși, cu Vova+Liuda=LOVE pe pereți. Și când te gândești că oamenii care stau în aceste blocuri trec în fiecare zi nepăsători pe lângă mizerie până să ajungă în apartamentele lor dichisite și cu ”evrorimont”. Oamenii nu înțeleg, dar casa lor nu se termină la ușa apartamentului. Casa lor se termină la ușa de la intrarea în scară sau și aleea din fața blocului este casa lor. O să dau aici exemplul Bucureștiul, unde lucrurile stăteau la fel de prost, dar au fost rezolvate binișor. Blocurile au o asociație din care fac parte toți locatarii. Aceștia plătesc lunar pentru curățenie, angajează o femeie sau un bărbat care mătură și spală prin bloc. Este plăcut să vii acasă și să nu trebuiască să înoți prin chiștoace. Și la Chișinău se poate. Problema este că oamenii se organizează mai greu. De aceea ar trebui să-i ajute cineva. De pildă, primăria!