Ucraina și Rusia față în față la Eurovision, într-un final epic. O bătălie muzicală cu rădăcini, din păcate, și în afara portativului. Concursul din acest an a fost poate nu cel mai spectaculos, dar cu siguranță cel mai intens trăit.
Tensiunea poate fi tăiată cu cuțitul. Ucraina într-o fereastră a ecranului, Rusia în alta. Ambele sunt într-o așteptare încordată. Ucraina este pe primul loc, dar nu a câștigat încă. Prezentatorii întind coarda. Amână anunțarea punctelor alocate Rusiei după votul telespectatorilor. ”Vor fi suficiente ca să depășească Ucraina?”, se întreabă prezentatoarea citindu-mi gândurile. În acest an Rusia a plăcut telespectatorilor. Este pe primul loc în preferințele lor, dar juriul a avut alta părere: Australia. Ucraina este pe locul doi, potrivit juriului. Și la telespectatori a fost pe doi. Când colo… Ucraina a câștigat. Surpriza este foarte mare. Deși a fost anunțat, au trecut câteva clipe de pauză până când câștigătorul să explodeze în urale.
Imediat după anunțarea rezultatelor s-a umplut facebook-ul de supărări și supărăcioși. Aceștia au porcăit Eurovisionul, cică este o troacă geopolitică. Aceleași acuze an de an. De la an la an, însă, concursul este mai interesant. Teribil eveniment. Și blestemat. Blestemul Eurovisionului este că încearcă să scape de cămașa geopolitică, deși tocmai geopolitica îl face atractiv. Este ca un campionat de fotbal, ca Jocurile Olimpice în muzică. Citesc supărările celor care urăsc Eurovisionul pentru că este geopolitic și râd. Păi, fârtaților, dacă nu vă place, nu vă mai uitați, nu mai comentați. Punct. Dar voi comentați, deci vi se pare interesant. Și nu doar vouă. Concursul a ajuns motiv de dispută internațională. Totuşi, nu l-aş schimba radical, scoateți geopolitica din Eurovision și va fi o plictiseală ordinară. Să ridice mâna cine știe câștigătorul concursului Sanremo 2016? Nimeni? Dar cine a câștigat anul trecut la Jurmala, un concurs de muzică din Rusia? Nu știe nimeni? Păi, iată. Aici se vede diferența. Eurovisionul a început ca o joacă. Nici ei nu știau că o să aibă atâta succes. Au zis, hai să ne adunăm și să cântăm un cântec. Dar totul s-a transformat într-o ”confruntare” muzicală aproape mondială. Ideal ar fi să răsune doar muzica și să tacă tunurile.
Să nu-i credeți pe cei care spun că Eurovisionul este popular doar în Estul Europei. Și vesticii sunt interesați. Într-un an s-a nimerit să fiu la Bruxelles de Eurovision. Eram în inima Europei, iar toate televizoarele restaurantelor din centrul Bruxellesului erau pe Eurovision. A doua zi am ajuns în Amsterdam – aproape toată lumea vorbea doar de Eurovision. Deci, da, este urmărit și în Europa Occidentală. Credeți că în zadar a revenit Italia în concurs, după ce ani în șir i-a dat cu flit?
Șansa face ca anul acesta să-mi fi plăcut foarte mult piesa artistei din Ucraina. Mesajul a fost puternic. Mi-a plăcut mult și vocea artistei. Jamal este foarte carismatică. Melodia, din punctul meu de vedere, se memorează ușor. Dar am avut şi eu “dezamăgirile” mele în trecut. De pildă, nu mi-a plăcut piesa Danemarcei de acum câțiva ani. Nici melodia femeii cu barbă nu mi-a plăcut. Cu toate acestea am rămas fan al concursului. Am și eu o plăcere vinovată. Nu sunt genul să mă supăr, să îmi iau jucăriile și să plec acasă.
Controversele iscate în jurul Eurovision, în jurul piesei câștigătoare sunt rele, dar au şi părți bune. Fără controverse nu am discuta prea mult despre concurs. Ca orice ”joc” în care jucătorii pun mult suflet, se stârnesc patimi. Bine ar fi ca aceste patimi să rămână pe scena Eurovision, cel mai geopolitic, care nu se vrea geopolitic, concurs din lume. Geopolitica aduce sarea și piperul, dar tot ce este mult – strică. Așadar, câtă geopolitică să pui în Eurovision ca să nu strici bunătatea de concurs?