Ce s-a întâmplat ieri în Moldova este grav. Cât de grav? Este suficient să ne uităm la vecinii noștri și să ne închipuim ce ar însemna un război în Moldova. Evident, vorbesc de primele violențe adevărate din timpul Revoluției Corturilor. Nu sunt alarmist. Nu sunt blogger de-al oligarhilor care sperie lumea cu războaie ca să nu mai iasă la proteste. Încerc în această perioadă tulbure să fiu cu capul pe umeri. Așadar, ce învățăminte tragem din 4 octombrie 2015? Ziua în care s-au dat primii pumni, ziua în care au fost trântite primele picioare în uși, primele cordoane au fost rupte, primele pietre au fost aruncate.
În primul rând, să ne felicităm: Moldova a învățat lecția zilei de 7 aprilie 2009. Au arătat-o atât polițiștii, cât și protestatarii. Aici trebuie să spun că poliția din Moldova pare să fi acționat cu mult calm. Bravo lor. Oricum, ar fi fost urât să vedem cum fiii polițiști își bat tații protestatari. Cunosc o situație când polițistul fiu a stat față în față cu protestatarul tată. Ambii și-au dus crucea cu demnitate. Protestatarii, deși au fost violenți, au știut când să se oprească. Apropo, Andrei Năstase a crescut în ochii mei. Nu exclud că are schelete în dulap, cu toate acestea, l-am observat în câteva momente dificile de ieri și pot spune că începe să fie liderul de care are nevoie Platforma ”DA”. A reușit să oprească violențele din fața clădirii lui Plahotniuc, dar și la Parlament. Apoi Dodon a venit la el și a încercat să se bage în față. Fără să fiu un specialist în cititul pe buze, am văzut câteva gesturi discrete prin care l-a rugat să plece. A fost o situație jenantă pentru Andrei Năstase. A dat mâna cu omul Moscovei, totul era aranjat să pară că Platforma DA și Dodoniștii sunt în aceeași barcă. Ei bine, nu, plutesc în direcții diferite. Aș mai spune ceva, dar nu o s-o fac. Vin doar cu două sfaturi pentru domnul Năstase: să încerce să se împace cu Unioniștii și să nu-și ia nasul la purtare. Succes, Andrei Năstase! Protestul are nevoie de lideri!
Chiar dacă violențele de ieri au putut fi stăpânite, iar grupurile răzlețe de provocatori au fost neutralizați, nimeni pe lumea asta nu poate garanta că oamenii nu vor reacționa și mai urât data viitoare. Pentru asta există mai multe explicații. Când ești într-o masă uriașă de oameni, îi simți forța. Aceasta te poate ameți și te trezești că, fără să vrei, dai cu piciorul în scutul unui polițist. Și apoi violența este o chestie foarte păcătoasă. Tu arunci o înjurătură. Polițistul o vorbă tăioasă. Tu îl împingi. El te împinge, tu un picior, el un baston, tu o piatră, el un glonte de cauciuc și tot așa. Spirala asta a violenței este greu de oprit odată ce a început să-și facă jocul. Bag mâna în foc că violența va escalada. Lucrurile trebuie oprite până nu este târziu. Dar cum?
Păi, în primul rând, prin negocieri. Multe, serioase și cu implicarea României, a Uniunii Europene. Sincer, Moldova nu se mai poate autogestiona, autoguverna. Are nevoie urgentă de ajutor. România nu trebuie să stea la o parte. Asta până nu e târziu. Dar, cel mai important, oligarhii trebuie să plece de la putere, iar când pleacă să-și ia cu ei toate slugile de peste tot: Procuratură, Bănci, Poliție, SIS, Televiziune și așa mai departe. Apoi justiția trebuie să înceapă arestările corupților. Violențele și Revoluția Corturilor nu se vor termina până când oamenii nu vor vedea un Shor, un Filat, dar mai ales un Plahotniuc la închisoare. Și nu pentru două zile, ca la ”curort”. Nu. Oamenii vor o decizie definitivă și irevocabilă pe cel puțin zece ani.