Suntem obișnuiți să asociem numele marilor descoperitori și ale marilor inventatori cu obiectul celor descoperite sau inventate de ei, deși știm că uneori suntem atrași de legendă.
Cel mai notoriu este cazul lui Columb, consacrat prin tradiție ca descoperitorul unui continent, pe pământul căruia piciorul lui n-a călcat niciodată, nimerind în fiecare expediție pe câte o insulă din apropiere.
Citeşte şi: Zece invenții și descoperiri extraordinare, care a fi putut câștiga premiul Nobel
Există însă și cazuri mai puțin cunoscute, cu nume ilustre a căror întâietate este socotită incontestabilă, dar care se pun din când în când în discuție. Portalul Radioc oferă câteva exemple.
Teoria relativității
Este atât de înrădăcinată paternitatea lui Albert Einstein cu privire la teoria relativității, încât nu ne-ar veni să credem că, săpând în memoria istoriei, unii îi cam contestă o parte din merite.
Mai exact, Einstein a perfecționat și dezvoltat conceptul teoretic existent deja înaintea lui, elaborat de către matematicianul și fizicianul francez Henri Poincare (a nu se confunda cu Raymond Poincare, fost președinte al Franței).
Pe această temă, Henri Poincare scrisese nu mai puțin de 30 de volume și 500 de monografii. Iar argumentul suprem este acela că, într-un articol publicat în anul 1900, acesta formulase celebra ecuație care îi aduce astăzi faima lui Einstein: m=E/c2.
Totuși, Poincare n-a ajuns la interpretarea completă a ecuației și cu atât mai puțin la enunțarea teoriei restrânse și a celei generalizate privind relativitatea.
Penicilina
Cu un mileniu în urmă, vindecătorii unor triburi africane descoperiseră faptul că un anumit mucegai poate vindeca unele infecții. Tratamentul lor a continuat empiric și, probabil lipsindu-le studiile pentru practicarea procedeului, ideea a fost abandonată în timp.
Abia în anul 1897, medicul francez Ernest Duchesne reia experimentul pe cobai folosirea mucegaiurilor pentru tratamentul tifosului. Evoluând în continuare, experiențele sale au reușit, dar tânărul medic n-a putut să-și breveteze procedeul, murind după câțiva ani în urma unei boli care ar fi putut fi tratată perfect cu antibiotice.
Abia în 1929, scoțianul Alexander Fleming a descoperit penicilina, care avea să-i aducă faima, odată cu premiul Nobel în 1945, cu acordarea titlului de Sir și al aceluia de membru al Royal Society.
Citeşte şi: 10 invenții care își datorează succesul Primului Război Mondial
Cine a inventat radioul?
La noi în țară, controversa a sosit odată cu sovietizarea. Până atunci știam că invenția aparține italianului Marconi, iar în manualele de școală tipărite după 1948, a apărut un nume de care nu auziserăm: Popov. Știind că și principiul lui Lavoisier a început să-i fie atribuit unui alt rus, Lomonosov, cazul a provocat ilaritate.
Totuși, problema este mai complicată decât pare. Chiar și astăzi, unii îi atribuie invenția altora decât Marconi: în SUA Nicola Tesla este considerat inventatorul radioului, în Franța – Eduard Branly, în India – Jagadish Scandra Bose, iar în Marea Britanie – Oliver Lodge.
Adevărul este că toți acești cercetători își au anumite contribuții, fiecare a făcut câte un pas înainte și este greu să stabilești care din acești pași merită pus înaintea tuturor.
Citeşte şi: TOP 40 ce mai inteligenţi oameni din istorie; Poveştile impresionante ale acestora
Telefonul
În anul 1871, italianul Antonio Meucci a reușit nu numai să stabilească o modestă legătură cu aparatul său, ci chiar să și-l breveteze, denumindu-l „teletrofono”. El n-a avut totuși bani ca să-și extindă invenția, iar după doi ani a apărut versiunea Graham Bell și un nou patent. Incontestabil este totuși faptul că Bell l-a făcut funcțional și l-a generalizat.
Locomotiva
Invenția locomotivei ne-am obișnuit să i-o atribuim britanicului George Stephenson. Totuși, înaintea lui, un alt britanic, Richard Trevithick, reușise să realizeze vehiculul, fără însă să-i poată face o probă: fierul era prea scump pentru construirea atâtor șine, iar invenția însăși (încărcată cu apă și combustibil solid) era prea grea, ca să poată merge direct pe pământ.
Deținătorul celor 1.093 brevete de invenții
Thomas Edison, omul care și-a încărcat palmaresul cu 1.093 brevete de invenții, recunoștea că multe din ele au rezultat din perfecționarea și punerea în valoare a unor idei abandonate de alții.
El însuși afirmase că „orice idee este valoroasă numai în funcție de utilitatea ei”. Poate cel mai elocvent exemplu este cel al becului electric, inventat și brevetat de Edison, după ce fizicianul german Grove folosise curentul electric pentru a încălzi un fir și a-l aduce la incandescență (pentru scurt timp).