Ziarul de afaceri Financial Times avertizează că președintele rus poate avea soarta celor mai mulţi dintre conducătorii autocrați.
Din februarie 2014, când președintele rus Vladimir Putin a anexat Crimeea, „suntem din ce în ce mai des vizitaţi de sentimentul războiului rece”. Reacția la paşii lui Putin în Ucraina din partea liderilor occidentali a fost rapidă și decisivă. Președintele american Obama, cancelarul german Angela Merkel și premierul britanic Cameron au fost de acord cu sancțiuni economice împotriva Kremlinului. Economia rusă a suferit o lovitură suplimentară în paralel cu scăderea prețurilor mondiale la petrol și s-a scufundat rapid.
Investițiile străine au început să dispară. Marile afaceri au început să fugă din Rusia. Putin şi-a avertizat concetățenii că urmează vremuri grele, cerându-le în acelaşi timp să-l sprijine ca pe un om care a redat ţării măreția de altădată.
Publicația notează că în Rusia, care se consideră umilită pentru ce a suferit în anii ’90, se creează un teren fertil pentru naționalism. Cu cât mai tare este Putin criticat în Occident, cu atât mai mult creşte popularitate sa în Rusia.
Cu toate acestea, după cum menționează revista britanică, metodele autoritare îl fac mai vulnerabil la proteste, atunci când rușii vor decide că este suficient. Ziarul amintește soarta mizerabilă a unui alt colonelul celebru, Gaddafi, care este un exemplu clar a ce se poate întâmpla în cazul liderul autocratic căzut în dizgraţia poporului.
Temerile privind revolta populară nu-l părăsesc niciodată pe Vladimir Putin.
Desigur, Moscova îşi modernizează forțele sale armate, dar baza tehnologică este oricum mai slabă decât puterea militară americană.
Putin poate juca la cacealma, dar în termeni reali nu poate risca un război cu NATO, dacă el (și elita sa) este cu adevărat dispus să renunţe la averea fabuloasă obţinută pe căi dubioase.
Publicația notează că Rusia a evoluat de la nivelul unei larve comuniste la cel de omidă capitalist-autoritară.
De asemenea, Rusia nu are aliați, cu excepția tot mai mozaicatului stat condus de Bashar al-Assad. Furnizând arme și, mai recent, trupe militare regimului sirian, Moscova se așteaptă la unele dividende. Cu toate acestea, după cum notează ziarul, există îndoieli serioase că regimul Assad va plăti totul până la ultimul sfanţ. În minte este proaspătă amintirea lui Saddam Hussein, care la un moment dat acumulat o datorie uriașă față de Uniunea Sovietică.
FT încheie în notă filozofică, spunând ca trăim vremuri foarte periculoase, când scânteia unui conflict îndepărtat poate avea consecințe imprevizibile in propria ţară.