Preşedintele Barack Obama a făcut primul pas pentru predarea ştafetei către Donald Trump, după ce o scurtă întrevedere între cei doi s-a transformat într-o discuţie care a durat mai bine de o ora.
„Este un om bun”, a spus Trump, care va fi al 45-lea preşedinte al Statelor Unite, despre predecesorul său, scrie BBC.
Complimentul se află într-o izbitoare contradicţie cu schimbul de replici acide dintre cei doi de-a lungul anilor. Trump l-a numit pe Obama „cel mai rău preşedinte” din istoria ţării, în timp ce Obama a afirmat despre succesorul său că este „inapt pentru funcţia de comandant-şef”.
Deşi întâlnirea recentă dintre cei doi a părut una cordială, istoria a arătat că tranziţia paşnică de putere dintre lideri poate fi uneori foarte stânjenitoare. Iată câteva exemple:
John Adams şi Thomas Jefferson
Tranziţia dificilă dintre preşedintele John Adams şi vicepreşedintele Thomas Jefferson în urma tumultuoaselor alegeri din 1800 este notorie, potrivit lui John Vile, profesor de ştiinţe politice la Universitatea de Stat Middle Tennessee.
Lupta electorală aprigă s-a încheiat cu victoria democratului republican Jefferson în faţa federalistului Adams.
Prietenia dintre Părinţii fondatori ai Statelor Unite a luat sfârşit pe fondul tensiunilor politice, iar Adams a părăsit Washingtonul înainte de ceremonia de investire a lui Jefferson.
Franklin D Roosevelt şi Herbert Hoover
Hoover l-a numit pe Roosevelt „un cameleon în tartan”, în timp ce acesta din urmă a spus despre primul că este „un clapon gras şi timid”.
Alegerile din 1932, câştigate de Roosevelt, au avut loc în urma crizei financiare care a zdruncinat economia SUA, aruncând o umbră asupra moştenirii preşedintelui Hoover.
Cei doi bărbaţi nu se plăceau şi nu aveau încredere unul în celalalt. Roosevelt a respins apelurile repetate ale lui Hoover pentru acţiuni comune înainte de tranziţie, precum emiterea unei proclamaţii de urgenţă pentru a limita retragerile din bănci.
În schimb, Roosevelt a vrut să demonstreze că administraţia sa contrastează puternic cu cea a predecesorului său, despre care credea că nu a făcut suficient pentru a-i ajuta pe americanii care au avut de suferit în timpul Marii Depresiuni.
Antipatia reciprocă a fost evidentă în ziua inaugurării din martie 1933, când cei doi au stat în tăcere în maşina decapotabilă a lui Roosevelt în drum către ceremonie.
Harry Truman şi Dwight Eisenhower
Deşi preşedintele democrat a colaborat cu Eisenhower în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi pentru înfiinţarea NATO, relaţia dintre cei doi s-a deteriorat ulterior.
Eisenhower s-a angajat în timpul campaniei să meargă personal în Coreea pentru a pune capăt războiului, mişcare criticată de Truman.
Conflictul dintre cei doi lideri s-a accentuat după ce Truman a afirmat despre Eisenhower că este nepotrivit pentru funcţia de preşedinte. Preşedintele ales Eisenhower a refuzat o invitaţie la Casa Albă înainte de Crăciun, iar în ziua inaugurării a refuzat să îl întâmpine pe Truman înainte de a porni împreuna spre ceremonie.
Jimmy Carter şi Ronald Reagan
După ce preşedintele Carter a pierdut alegerile din 1980, când candidase pentru un nou mandat, după o luptă crâncenă, a avut sentimentul că Reagan nu i-a acordat atenţie când cei doi s-au întâlnit la Casa Albă.
Potrivit consultantului republican Richard Darman, Carter a încercat să îi vorbească lui Reagan despre o întrevederea zilnică, de la ora 7.00, cu un ofiţer CIA, când noul preşedinte l-a întrerupt: „Cu siguranţă va trebui să mă aştepte mult timp”.
Bill Clinton şi George W Bush
Preşedintele Clinton l-a invitat pe George W. Bush la o cafea înainte de ceremonia din ziua inaugurării în 2001 şi l-a lăsat pe preşedintele ales obsedat de punctualitate să aştepte 10 minute.
Înrăutăţind şi mai mult atmosfera, Clinton, care l-a învins pe tatăl lui Bush, preşedintele George H.W. Bush, în alegerile din 1992, l-a invitat şi pe vicepreşedintele Al Gore. Acesta pierduse alegerile în favoarea lui Bush în urma unei întreceri dure, care a inclus renumărarea voturilor în Florida.
În plus, Bush promisese să redea onoarea şi integritatea Biroului Oval, făcând aluzie la indiscreţiile predecesorului său.