Filmele de groază sunt făcute special pentru a ne speria, pentru a scoate din noi temerile primare și a le exploata fără milă. Uneori, însă, filmele non-horror sunt la fel de înfricoșătoare
Sunt menite să ne facă să țipăm, să ne speriem și să stăm treji noaptea, derulând în minte momentele lor cele mai îngrozitoare.
Uneori, însă, filmele non-horror sunt la fel de înfricoșătoare, poate chiar mai rău. Iată o listă, alcătuită de publicația screenrant.com, cu unele dintre filmele cele mai înspăimântătoare, filme din alte genuri decât horror-ul, inclusiv comedie, documentar, dramă, thriller etc. Există chiar și un film pentru copii pe listă. În fiecare caz, filmul în cauză – din diferite motive – sperie la fel de intens ca un horror foarte bun. Iată selecţia de 15 filme mai înspăimântătoare decât filmele horror.
15. The Impossible/Paradisul spulberat (2012)
Cutremurul din 2004 din Oceanul Indian și tsunami-ul ce a urmat au curmat viața a 230.000 de persoane. A fost unul dintre cele mai mortale dezastre naturale din istorie. Filmul „Paradisul spulberat” din 2012 duce spectatorii în mijlocul acestuia. Naomi Watts, Ewan McGregor și Tom Holland (noul Spider-Man al Universului Cinematograic Marvel) joacă membrii unei familii în vacanță în Thailanda, care sunt separaţi de ape.
Regizorul J.A. Bayona și echipa sa de efecte speciale recreează tsunami-ul în detalii chinuitoare, autentice.
Secvența valurilor masive lovind pentru prima dată pământul arată cum oamenii sunt prinşi sub apă, loviţi de dărâmături și trântiţi de acele structuri care nu au fost deja doborât de forța impactului.
„Paradisul spulberat” este o poveste adevarată, ceea ce face ca experiența vizionării și mai cutremurătoare, pentru că îți dai seama că, de fapt, oamenii au trecut prin asta. Este înfricoşător de urmărit. La fel de înfricoșător, deși într-un mod diferit, este modul în care personajul lui Naomi Watts îşi caută familia dispărută după dezastru. Filmul te face să te gândești la ceea ce ai face dacă un dezastru natural i-ar duce pe cei dragi departe, lăsându-te să te întrebi dacă sunt vii sau morți.
[youtube link=”https://youtu.be/Bgw394ZKsis” width=”590″ height=”315″]
14. Trainspotting/Din viață scapă cine poate (1996)
Niciun film nu a capturat vreodată oroarea dependenţei de droguri mai acut decât filmul lui Danny Boyle, bazat pe romanul lui Irvine Welsh.
Ewan McGregor îl joacă pe Renton, un tânăr rezident din Edinbergh care devine dependent și vede cum viața lui începe să o ia pe o spirală descendentă. Filmul prezintă întreaga gamă a consumului de heroină: cum pare distractiv la început, apoi treptat începe să dea la o parte orice altceva în viața dependentului, până când următoarea lui doză devine singurul lucru de care îi mai pasă.
Cele mai cunoscute două scene sunt cele care descriu în cel mai straniu mod cele mai profunde chinuri ale dependenţei de heroină.
O secvență în care Renton scapă o parte din droguri în „cea mai rea toaletă din Scoția”, în care se afundă apoi într-un efort de a le regăsi, ilustrează modul în care persoanele dependente se înjosesc pentru droguri. O altă scenă, în care el are halucinaţii cu un copil înfiorător în timpul unei dezintoxicări forțate, oferă spectatorilor o idee despre iadul sevrajului de heroină. „Trainspotting” este incredibil de eficient în distrugerea aurei de strălucire ce – pentru unii – învăluie consumul de droguri.
[youtube link=”https://youtu.be/8LuxOYIpu-I” width=”590″ height=”315″]
13. The Big Short/Brokerii apocalipsei (2015)
Comedia nominalizată la Oscar „Brokerii apocalipsei” tratează un subiect aparent necinematografic: prăbușirea pieţei locuințelor. Steve Carell, Christian Bale și Ryan Gosling interpretează experții financiari care au văzut catastrofa venind și profită prin scurtcircuitarea ipotecilor secunde. O mare parte a geniului filmului constă în aceea că ia un subiect pe care majoritatea nu-l înțeleg foarte bine (sau deloc) și îl face amuzant și ușor de urmărit. Dar şi înfricoșător.
Odată ce asimilezi informaţiile legate de criza de locuințe, devine foarte clar faptul că experții de pe Wall Street s-au folosit de lipsa de înţelegere a publicului cu privire la creditele ipotecare pentru propriul lor avantaj.
Aprobând creditele instabile și/sau pariind împotriva lor, o mulțime de oameni au devenit foarte, foarte bogaţi pe spinarea distrugerii financiare a altor persoane.
Și, din moment ce nici unul dintre ei nu a fost aspru judecat pentru acțiunile lor, există puține motive să se creadă că așa ceva nu se poate întâmpla din nou.
„Brokerii apocalipsei” te poate face să vrei să-ţi retragi toți banii din bancă și să-i bagi sub saltea.
[youtube link=”https://youtu.be/vgqG3ITMv1Q” width=”590″ height=”315″]
12. Buried/Îngropat de viu (2010)
„Îngropat de viu” este povestea lui Paul Conroy (Ryan Reynolds), un antreprenor din SUA care lucrează în Irak. Din motive pe care inițial nu le înțelege, Paul este răpit și îngropat de viu într-o cutie din lemn. Nu prea are ce folosi pentru a scăpa, cu excepția unui telefon mobil, prin care el încearcă să ceară ajutor. Din păcate, el nu știe unde este îngropat, deci există puține informații prețioase pe care le poate oferi.
Regizorul Rodrigo Cortes exploatează frica privitorului de spații limitate la cel mai mare grad posibil.
Paul abia se poate mișca, rămâne fără aer, un șarpe îşi face cumva loc în cutia de pin, iar capacul în cele din urmă începe să crape sub presiunea pământului îngrămădit deasupra.
Dacă ești deja claustrofob, „Îngropat de viu” te va înnebuni. Dacă nu ești claustrofob, vei fi după ce ai văzut filmul. Când se termină, vrei doar să ieşi în spațiu cât mai deschis posibil și să respiri foarte adânc.
[youtube link=”https://youtu.be/aRQ0oqFBoP4″ width=”590″ height=”315″]
11. Contagion/Epidemia: Pericol nevăzut (2011)
Filmul lui Steven Soderbergh urmărește răspândirea unui virus care face ca orice persoană care îl contactează să se îmbolnăvească de moarte. Povestea este spusă din mai multe puncte de vedere, inclusiv al unor oameni de știință și cercetători, oficiali din domeniul sănătaţii publice, jurnaliști, și, desigur, al unor indivizi care îl contactează. Jude Law, Gwyneth Paltrow, Matt Damon și Kate Winslet sunt doar câteva dintre numele mari din distribuție.
Perspectiva unei pandemii globale este una dintre cele mai mari amenințări cu care se confruntă astăzi lumea noastră.
„Epidemia: Pericol nevăzut” arată cum virusurile pot fi răspândite la întâmplare şi sugerează că tratamentele medicamentoase nu pot fi create suficient de rapid în cazul unei boli cu răspândire rapidă. Iar pe deasupra există scene care o prezintă pe Paltrow și alte persoane devenind violente din cauza bolii. Filmul este atât de înfricoșător, încât nu există decât o singură cale sigură să-l urmăreşti: dintr-o cadă de baie plină cu gel antibacterian…
[youtube link=”https://youtu.be/4sYSyuuLk5g” width=”590″ height=”315″]
10. Prisoners/Prizonieri (2013)
Drama „Prizonierii” tratează unul dintre cele mai terifiante lucruril imaginabile: răpirea de copii. Numai gândul este suficient să provoace frisoane pe spinarea oricărui părinte. La două cupluri (Hugh Jackman cu Maria Bello și Terrence Howard cu Viola Davis) le dispar fiicele în timp ce se joacă afară. Vinovatul poate fi un tip ciudat (interpretat de Paul Dano) văzut conducând prin cartier. Personajul lui Jackman înnebuneşte de îngrijorare, așa că îl urmărește și, în esență, îl torturează până când îi spune unde sunt fetele.
Unii oameni cred că „Prizonierii” se transformă în melodramă în a doua sa jumătate, ceea ce ridică întrebări dacă Jackman merge prea departe în căutarea lui de răspunsuri.
Indiferent de cum simțiți în această privinţă, este greu de negat că prima jumătate aduce genul de tensiune înfricoşătoare care îţi face rău la stomac.
Să te pui în pielea cuplurilor ce se confruntă cu groaza de a realiza că fetele lor au fost răpite este înfiorător.
[youtube link=”https://youtu.be/bpXfcTF6iVk” width=”590″ height=”315″]
9. Jesus Camp (2006)
„Jesus Camp” este unul dintre cele mai enervante documentare făcute vreodată. Are loc la o tabără de vară din Dakota de Nord, unde copiii sunt învățați cum să predice un mesaj creștin evanghelic intens. Scopul nu este doar convertirea altora la religie, ci şi să se pregătească pentru un „război cultural” împotriva societății seculare.
Scopul este, așa cum e exprimat de liderii tabărei, ca acești copii să crească și să ia pe poziții de putere în cadrul guvernului și a altor entități sociale, pentru a „lua America înapoi pentru Hristos.”
Cu toții am văzut predicatorii Apocalipsei, dar vederea copiilor care se angajează în astfel de prozelitism habotnic nu este nimic altcumva decât șocant.
Mai mult decât atât, „Jesus Camp” sugerează că acești copii nu sunt lăsaţi să fie copii.
Ei sunt forțaţi, de la o vârstă foarte fragedă, să devină războinici. Sunt pregătiţi de luptă. Copilăria ar trebui să fie o perioadă de nevinovăție și de mirare, nu de teamă și război moral.
Modul în care sunt îndoctrinaţi într-o mentalitate de luptă de la vârsta de școală elementară face vizionarea destul de înfricoșătoare.
[youtube link=”https://youtu.be/wiYFRmNuz9k” width=”590″ height=”315″]
8. Deliverance/Eliberarea (1972)
Thrillerul lui John Boorman din 1972 este faimos pentru două lucruri: compoziția muzicală „Dueling Banjos” și replica „Guiță ca un porc!” Aceste două elemente se potrivesc într-o poveste ridicol de înfricoșătoare.
Burt Reynolds, Jon Voight, Ned Beatty şi Ronny Cox îi interpretează pe prietenii care iau o canoe ca să se plimbe pe un râu din Georgia, dar se întâlnesc cu unii dintre cei mai răi ticăloşi imaginabili.
Ceea ce face „Eliberarea” atât de înfricoşătoare este că situația devine exponențial mai periculoasă pentru eroii noștri pe măsură ce filmul progresează.
De fiecare dată când crezi că lucrurile nu pot fi mai rele, devin mai rele.
Agresarea sexuală a personajului lui Ned Beatty de către ticăloşi este doar unul dintre lucrurile cu care băieții trebuie să se confrunte în timp ce încearcă să fugă din zona în care se găsesc și să se întoarcă la civilizație.
Jucat frumos de actori și regizat inteligent de Boorman, „Eliberarea” te ține într-o stare de teroare.
7. Observe and Report/Fii pe fază şi raportează (2009)
La prima privire, „Fii pe fază şi raportează” pare să fie fratele interzis minorilor al lui „Paul: Mare poliţist la mall”. Seth Rogen îl interpretează pe Ronnie, un agent de securitate la mall care încearcă să câștige inima unei vânzătoare de parfumuri pe nume Brandi (Anna Faris), protejând în același timp cumpărătorii de un exhibiționist care tot vine prn zonă. De fapt, filmul este mult mai întunecat decât sună descrierea.
Ronnie nu o curtează pe Brandi, o hărţuieşte, iar la un moment dat, chiar o violează. El este un lunatic violent ostil, consumator de droguri a cărui uniformă îi dă puţină putere, de care el abuzează din plin.
A spune că „Fii pe fază şi raportează” este o comedie neagră ar fi o afirmație modestă.
Filmul nu se fereşte deloc să prezinte cele mai supărătoare impulsuri ale personajului său tulburat.
Deşi intenția poate fi provocarea unui râs incomod, nu există nici o îndoială că este un portret destul de înfiorător al unui individ dezechilibrat mintal – unul care aduce în minte ideea că figurile de autoritate nu sunt întotdeauna oameni buni, binevoitori şi de încredere cum ne așteptăm să fie.
[youtube link=”https://youtu.be/ekAQzff95E8″ width=”590″ height=”315″]
6. 127 de ore (2010)
„127 de ore” este genul de poveste pe care, probabil, nu ai crede-o dacă nu era adevărată. James Franco îl joacă pe Aron Ralston, un excursionist care cade de pe o crevasă și îşi prinde brațul de un bolovan. Este blocat acolo timp de cinci zile, devenind din ce în ce mai deshidratat și mai disperat. În cele din urmă, el acceptă o realitate destul de neplăcută: singurul mod în care va supraviețui este să-şi taie propriul braț. Şi asta face.
Regizat inventiv de Danny Boyle, „127 de ore” te forțează să fii în pielea lui Aaron Ralston timp de două ore, extrem de incomode. Te face să simți fiecare fărâmă de frică, panica și izolarea lui. Iar când vine timpul să se autoamputeze, tăind carne și nervi, ne dă, practic, dureri prin empatie.
Te face să te gândeşti ce ai face dacă ar trebui să iei o astfel de decizie și creează frisoane care l-ar face pe Freddy Kruger gelos.
Dacă acest gând nu vă sperie puţin, atunci nu știm ce va speria.
[youtube link=”https://youtu.be/mkG2S0-ps6Q” width=”590″ height=”315″]
5. Sorcerer (1977)
Toată lumea știe că „Exorcistul” lui William Friedkin, considerat pe scară largă unul dintre cele mai înfricoşătoare filme făcute vreodată. La patru ani după acel clasic, regizorul a făcut un alt film care, în felul său, este la fel de înfricoșător. „Sorcerer” est un remake după „Salariul groazei” al lui Georges Arnaud şi îl are în distribuţie pe Roy Scheider în rolul unui tip angajat să conducă un camion plin de nitroglicerină prin jungla sud-americană. Poate că e inutil de precizat, plimbare este departe de a fi liniştită.
Friedkin ridică tensiunea la un nivel aproape de nesuportat.
Există multă dramă umană în „Sorcerer”, dar frica reală vine din întrebarea pusă în mod repetat dacă nu cumva camionul va exploda, ucigându-l pe Scheider și cohortele sale. Scena definitorie a filmului surprinde încercarea de trece camionul peste un pod șubred care se leagănă şi pentru care camionul este mult prea greu. Este o secvență lungă, care adaugă o complicație peste alta, până când fizic nu mai poţi suporta niciun pic de suspans în plus. Faptul că este pusă în scenă cu autenticitate deplină măreşte impactul. „Sorcerer” este însăşi definiția anticipării pline de groază.
4. Room (2015)
Brie Larson a câștigat un Oscar binemeritat pentru rolul ei din „Room”, povestea unei tinere ținută captivă într-un adăpost de grădină. Singurul ei companion este fiul ei în vârstă de cinci ani (Jacob Tremblay), care nu a văzut lumea exterioară. De-a lungul filmului aflăm că băiatul este rezultatul unui viol. Personajul lui Larson, „Ma”, nu vrea ca el să trăiască întreaga viață într-un spațiu închis, aşa încât concepe un plan riscant ca să-l ajute să scape.
Aceasta e prima jumătate a filmului, care îţi dă fiori în timp ce aștepți să vezi dacă acest copil va fi capabil să înțeleagă instrucțiunile de evadare. Din moment ce el nu are nici cel mai mic punct de reper pentru ce este în afara adăpostului, există îndoieli reale cu privire la faptul că va fi capabil să le urmeze.
Grija că cel care îi ţine acolo îşi va da seama de ce pun la cale produce la fel de multă teamă. (Oricum îţi ţine respirația tăiată timp de cinci minute pe durata marii evadări.) A doua jumătate a filmului este înfricoşătoare într-un mod complet diferit, deoarece arată imensele provocări ale băiatului care încearcă să se adapteze la lumea reală, iar Ma încearcă să gestioneze trauma psihologică suferită. Cu toate că este în cele din urmă o reafirmare a vieţii, nu există nici o îndoială că te ţine în tensiune la fel de mult ca orice film horror de calitate.
[youtube link=”https://youtu.be/E_Ci-pAL4eE” width=”590″ height=”315″]
3. The Oogieloves in the Big Balloon Adventure (2012)
Filmul a câștigat notorietate ca una dintre cele mai mari bombe de box office făcute vreodată, proiectat la propriu în săli de cinema goale. Într-un fel, e păcat, pentru că este unul dintre cele mai tulburătoare filme non-horror pe care le vei vedea vreodată. În mod ostentativ, este destinat copiilor preșcolari. Eroii sunt o grămadă de ființe colorate, cu cap mare, care merg în căutarea unor baloane magice pe care să le găsească la timp pentru petrecerea de ziua prietenei lor.
Sună nevinovat, nu? Nu! Luați în considerare faptul că unul dintre Oogieloves are o înclinație inexplicabilă pentru a-şi da pantalonii jos de fiecare dată când pune mâna pe unul dintre baloane.
Sau faptul că unul dintre amicii lor este un aspirator Hoover numit J. Edgar – o referire la fostul director FBI, J. Edgar Hoover cel avid de putere, ranchiunos şi care se opune drepturilor civile, iubit de copii preșcolari de pretutindeni.
Și apoi e scena în care Cary Elwes, jucând un personaj pe nume Bobby Wobbly, se umilește când se alătură acelor Oogieloves pentru un cântec despre bule. Pe bune, urmăriți această scenă și pregătiţi-vă să aveţi coșmaruri săptămâni întregi. Bobby Wobbly ar face-o pe păpuşa Chucky să-şi ude pantalonii de frică.
[youtube link=”https://youtu.be/Z2zgHbFE4lg” width=”590″ height=”315″]
2. United 93 (2006)
Evenimentele din 9 septembrie 2011 rămân confuze și astăzib pentru majoritatea. „United 93 ajută”, într-un fel, să începem procesul de înțelegere a scopului și sensului a ceea ce s-a întâmplat. Este o recreere în timp real, pe baza tuturor informațiilor disponibile, a lucrurilor care s-au produs în interiorul avionului care s-a prăbușit la pământ în Shanksville, Pennsylvania, după ce pasagerii au luptat împotriva teroriștilor care îl preluaseră.
„United 93” este absolut terifiant pentru că regizorul Paul Greengrass a făcut eforturi mar pentru a-l face să se simtă autentic. Distribuţia este formată din actori necunoscuți, nu din staruri ușor de recunoscut.
Angajații din companiile aeriene au rămas efectiv pe posturile lor pentru a păstra un sentiment de realism. Regizorul a filmat cadre extrem de lungi cu un dialog improvizat, pentru a permite actorilor un sentiment de imersiune despre care a crezut (şi a avut dreptate) că se va reflecta în intrerpretarea lor. Rezultatul este că „United 93”, pe cât este de dificil și înspăimântător de privit, ne ajută să apreciem eroismul imens al acelor pasageri, subliniind în același timp importanța vitală a luptei în confruntarea cu terorismul.
[youtube link=”https://youtu.be/s1rLT4F-n7o” width=”590″ height=”315″]
1. Lista lui Schindler (1993)
Răul cinematograic poate oferi câteva frisoane și senzații tari. Răul din viața reală, pe de altă parte, te poate speria la nivel foarte profund. Drama lui Steven Spielberg este o reprezentare a răului din viața reală care s-a numit Holocaust. În mod neabătut, el spune povestea lui Oskar Schindler (Liam Neeson), un om de afaceri german care încearcă să salveze viețile evreilor polonezi dându-le locuri de muncă în fabrica sa. Ralph Fiennes portretizrază inamicul lui Schindler, Amon Goth, un locotenent SS sadic, care nu are nici o remușcare privind uciderea cu brutalitate a unor oameni nevinovați.
„Lista lui Schindler” arată o mulțime de lucruri îngrozitoare și oribile care au avut loc în timpul Holocaustului, subliniind modul în care evreii au fost depersonalizaţi și trataţi ca și cum viața lor nu avea nicio valoare.
Senzaţia de documentar, combinată cu o recreere de maestru a timpul și locului, ne face să ne simţim ca şi cum am fi în mod direct martorii celei mai negre perioade din istoria lumii. O scenă cu evrei înfricoșați, realizând că tocmai au fost blocaţi într-o cameră de gazare sugerează pregnant răul omniprezent care a fost în spatele Holocaustului. Știind că acest eveniment s-a întâmplat cu adevărat și că atât de mulți oameni au fost uciși este mai înfricoşător decât orice ficţiune horror creată vreodată.