Presa independentă din Rusia, țara în care mass-media este într-o mare parte aservită lui Vladimir Putin, duce o adevărată luptă de rezistentă cu influența exercitată de președintele rus.
Cu o presă de stat care poartă un adevărat război total al informațiilor pe tema crizei din Ucraina, presa independentă precum radio-ul Ecoul Moscovei se luptă să supraviețuiască și se teme că lațul din jurul său se strânge, scrie jurnalistul Timothy Heritage, pentru agenția Reuters.
Alexei Venediktov este redactorul-șef al postului de radio și unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști ruși, care nu iese din casă fără un bodyguard și nu răspunde la telefonul mobil, de teama de a nu fi interceptat și urmărit.
Jurnalistul se teme pentru siguranța sa încă de când cineva i-a lăsat la ușă apartamentului său un topor, în 2009. El chiar a părăsit Rusia pentru o săptămână, în acest an, de teamă că s-ar afla pe lista celor vizați pentru a fi uciși.
Asemenea măsuri de precauție nu par a fi neobișnuite într-o țară unde cel puțin 17 jurnaliști au fost uciși în ultimul deceniu, numărul acestora putând însă fi mult mai mare. Federația Internațională a Jurnaliștilor a transmis, în 2009, că 313 jurnaliști ruși au fost uciși din 1993.
Într-o serie de interviuri, redactorii unor asemenea instituții de presă au spus că rareori simt presiunea directă să se supună Kremlinului, însă acesta are pârghiile financiare, legislative și juridice la dispoziția sa. În plus, jurnaliștii vorbesc despre intimidarea agențiilor de publicitate.
„Lucrezi ca și cum fiecare zi ar putea fi ultima”
„Trebuie să lucrezi ca și cum fiecare zi ar putea fi ultima pentru tine. Asta este ceea ce cred jurnaliștii mei și așa lucrăm noi”, a spus Venediktov, într-un interviu acordat la sediul postului de radio.
Acesta a sugerat că Ecoul Moscovei poate supraviețui doar atâta timp cât Putin îi permite: „Știm că viitorul Ecoului Moscovei depinde de o persoană, o persoană în funcție”.
Criticii Kremlinului îl acuză pe Puțin că a intensificat o campanie de înăbușire a disidenței, combatere a societății civile și folosire a presei ca armă politică pentru a menține controlul puterii și a influența opinia publică.
Existența câtorva organizații de presă care critică autoritățile îl ajută pe Putin să dezmintă criticile, atât din țară, cât și din străinătate, că Rusia nu ar permite libertatea presei și oferă astfel opoziției o cale de a-și vărsa năduful.
Abordarea directă a lui Putin pe temele vieții personale sau averii sunt văzute ca ieșind din tipare, în presa din Rusia. Publicația Moskovsky Korrespondent a făcut mare vâlvă publicând dezvăluiri despre viața personală a liderului de la Kremlin, în anul 2008, însă la puțin timp după s-a închis într-un mod misterios.
Una dintre primele acțiuni ale lui Putin după ce a ajuns la putere în 2000 a fost restabilirea controlului Kremlinului asuprea presei, care era mult mai deschisă în timpul președintelui Boris Eltin, în deceniul de după prăbușirea URSS, din 1991.
Cea mai mare parte a presei ruse este în prezent deținută de stat sau de persoane ori companii loiale lui Putin, iar presiunea indirectă asupra presei este mult mai obișnuită.
Ecoul Moscovei a fost averizat, anul trecut, de instituția de control al audiovizualului din Rusia, privind un program despre Ucraina despre care instituția a spus că ar conține informație „care justifică practici de război și alte crime”. Un al doilea avertisment ar însemna închiderea.
Venediktov spune că firma care controlează stația și care îi este loială lui Putin – Gazprom Media Holding – nu a reușit să îl dea afară din funcția de redactor-șef, deoarece ar avea nevoie de întregul sprijin al jurnaliștilor săi pentru a face acest lucru. Însă Venediktov simte presiunea economică după scăderea încasărilor din publicitate și reducerea departamentului de publicitate.
Ievghenia Albats, redactor-șef al revistei New Times, spune că este surprinsă când este întrebată de ce crede că Putin permite doar unor instituții de presă independente să existe.
„Rusia nu este un stat totalitar”, spune Albats, cu toate că Kremlinul are multe căi prin care poate stoarce instituțiile de presă care îl critică. „Dacă ești loial (Kremlinului), primești publicitate. Dacă nu ești loial, nu primești publicitate”, explică Albats.
Aceasta a spus că sediul New Times a fost percheziționat de poliție în urmă cu trei ani, iar ea a găsit un dispozitiv de ascultare în casa sa, adăugând, într-un interviu acordat în biroul său, că nu există niciun dubiu că „avem două alte persoane în această conversație”.
Printre subiectele recente ale revistei se numără o investigație asupra felului în care Rusia a ajuns la decizia de a anexa Crimeea de la Ucraina, anul trecut, și a concluzionat că planul a fost întocmit de patru oameni. Acum, New Times supravieţuieşte doar din sponsorizări, vânzări și abonamente.
„Situația presei independente devine tot mai grea, mult mai grea, cred că de la începutul conflictului din Ucraina. Este tot mai greu de obținut informații, este tot mai greu de ajuns la factorii de decizie, este tot mai greu deoarece oamenilor le este frică să îți acorde interviuri, frică să fie menționați în revistă”, mai spune Ievghenia Albats.