Dacă sunteţi în căutarea unor alimente de înaltă calitate, bogate în nutrienţi sănătoşi, oricând puteţi opta pentru seminţe, care sunt prezente în natură sub diverse forme, dimensiuni şi culori.
Seminţele există în plante, fructe şi legume încă din stadiul embrionar al acestora, iar odată cu creşterea şi dezvoltarea lor, în seminţe se adună concentraţii mari de vitamine, minerale, proteine, uleiuri esenţiale şi enzime.
Astfel, putem spune, fără teama de a greşi că seminţele sunt estrem de importante pentru sănătatea oamenilor. Cele mai multe seminţe sunt comestibile şi marea parte a caloriilor necesare corpului uman sunt conţinute de acestea. Tot din seminţe se produc şi uleiuri pentru gătit, diferite ceaiuri şi băuturi, dar şi diferite condimente.
Pentru a beneficia de proprietăţile benefice ale seminţelor, trebuie mâncate verzi sau crude, deoarece, prăjite sau expuse la căldură mare, produc substanţe toxice, iar vitaminele, mineralele şi uleiurile esenţiale sunt distruse. Evitaţi seminţele prăjite, acoperite cu sare sau zahăr.
Iată o listă completă a celor mai importante calităţi ale seminţelor crude.
Seminţele de chia
Conţin de 2,5 ori mai multe proteine decât orice fel de fasole şi de trei ori mai multe proprietăţi antioxidante decât afinele. De asemenea, conţin mai mult fier decât spanacul, mai mult calciu decât laptele,, mai multă vitamina C decât portocalele, mai mulţi acizi graşi Omega 3 decât somonul, mai multe fibre decât orezul, mai mult magneziu decât broccoli.
Seminţele de chia sunt bogate în vitamine şi minerale, consumul lor poate ajuta la reducerea durerilor articulare, stimulează pierderea în greutate, oferind o explozie de energie și protejează împotriva bolilor cum ar fi diabetul sau bolile de inimă. Seminţele de chia nu conţin gluten, ceea ce le face potrivite pentru consumul celor care suferă de boala celiaca.
Potrivit unui studiu recent de la Universitatea de Stat Appalachian, SUA și Universitatea din Carolina de Nord, seminţele de chia sunt o sursă extraordinară de acid alfa-linolenic, un tip de acizi graşi tip omega 3 cu “legături-scurte”, în timp ce peştele este o sursă de acizi graşi eicosapentaenoici cu “legături lungi” şi acid docosahexaenoic. În timp ce studiile au legat consumul de acizi cu “lanţuri lungi” şi cei docosahexaenoici de sănătatea cardiacă, de îmbunătăţirea funcţiilor creierului şi posibil şi de alte beneficii, de exemplu în cazul depresiei sau a artritelor reumatice, studiile demonstrează că acizii cu “legături scurte” pot aduce şi mai multe beneficii atât pentru inimă cât şi pentru rinichi.
Semințele de cânepă
Semințele de cânepă conțin toți cei 20 de aminoacizi, inclusiv 9 esențiali, pe care organismul nostru nu este capabil să-i producă de unul singur, un procent ridicat de proteine simple, care ne consolidează imunitatea și respingerea toxinele. Consumul regulat de semințe de cânepă, i-ar putea ajuta pe cei care suferă de boli legate de deficitul imunitar să se simtă mai bine.
Din întotdeauna, semințele de cânepă au fost utilizate pentru tratarea deficiențelor nutriționale cauzate, de exemplu, de tuberculoză. Acestea mai sunt şi o sursă nesfârșită de proteine ușor de digerat, fitonutrienţi, care protejează sângele, țesuturile, celulele, pielea și celelalte organe.
Seminţele de rodie
Rodiile sunt o sursă importantă de antioxidanți, contribuind astfel la protejarea organismului nostru de radicalii liberi, care determină îmbătrânirea prematură. Sucul de rodii, în special, pompează oxigen în sânge, prevenind formarea cheagurilor de sânge. Sunt bogate în polifenoli, o anumită formă de antioxidanţi, care protejează împotriva cancerului şi a bolilor de inimă. Semințele de rodie sunt bogate în vitamina C şi potasiu, sunt sărace în calorii şi sunt o sursă bună de fibre. De asemenea, s-au dovedit a avea un efect benefic asupra celor care suferă de artrită prin reducerea inflamaților care distrug cartilajul.
Semințele de in
Un studiu recent de la Universitatea din Copenhaga a demonstrat că semințele de in ajută la reducerea poftei de mâncare şi de aceea sunt indicate în toate dietele concepute pentru a pierde în greutate. Consumate de secole, însăşi Hipocrate a scris despre utilitatea lor în combaterea durerilor abdominale și chiar Carol cel Mare a adoptat o lege care să promoveze consumul lor.
Semințele de in sunt bogate in acid alfa-linolenic, fibre dietetice și fitonutrienţi în special lignani, fitoestrogeni cu proprietăţi antioxidante remarcabile, care au demonstrat capacitatea de a reduce apariția de tumori la om.
Semințe de in ajută la funcţionarea intestinală sănătoasă : o lingură de semințe de in conține aceeași cantitate de fibre ca şi o jumătate de ceașcă de tărâțe și ovăz.
Fitoestrogenii, în general, ajută la stabilizarea nivelului de hormoni, reducând simptomele sindromului premenstrual şi ale menopauzei şi reduc foarte mult pericolul de a dezvolta cancer de sân sau de prostată.
Seminţele de in scad nivelul colesterolului din sânge și ajută la reducerea riscului de atacuri cardiovasculare. Se recomandă să pisaţi seminţele de in şi să le consumaţi împreună cu cereale.
Semințele de dovleac
Acestea sunt semi-alcaline, perfecte pentru o dietă cu un grad înalt de aciditate. Doar 100 de grame de seminţe de dovleac oferă 54% din necesarul zilnic de proteine. Data viitoare, înainte de a lua integratori pe bază de vitamina B, încercați seminţele de dovleac, bogate, printre altele, în riboflavină, niacină, acid pantotenic, vitamina B6 și folaţi. Semințele de dovleac combat în mod eficient starea de spirit scăzută, datorită conținutului lor de L-triptofan. De asemenea, previn formarea pietrelor la rinichi și combat paraziţii intestinali, în special teniile.
Sâmburii de caise
Una dintre cele mai eficiente substanțele conținute în sâmburii de caise se numește amygdalin, cunoscut sub numele de vitamina B17, capabilă să atace celulele canceroase. Vitamina B17 este conţinută în multe alte produse alimentare, care, cu părere de rău au cam dispărut în ultimul timp de pe mesele noastre. Acele zone ale lumii unde încă se consumă aceste produse în continuare, s-au dovedit a avea cazuri mult mai puţine de cancer. Amygdalin oferă alimentelor un gust amărui, iar sâmburii de caise dulci, nu conțin vitamina B17. Aceasta însă, se găseşte în migdalele amare, semințele de mere, mei, bob, fructe de pădure, fasole și leguminoase nehibridizate. Dr. Ernst T. Krebs, Jr., încă din anul 1950, a afirmat că, dacă oamenii ar mâncă câţiva sâmburi de caise în fiecare zi, întreaga viaţă, poate am putea scăpa definitiv de pericolul cancerului.
Semințele de susan
Acestea pot fi considerate cel mai vechi condiment cunoscut de om, apreciat în special pentru uleiul obţinut de la susan, deosebit de rezistent la râncezeală.
Seminţele de susan conţin cantităţi mari de mangan și cupru, calciu, magneziu, fier, fosfor, vitamina B1, zinc și fibre dietetice. Cu toate acestea, componentele cele mai importante ale seminţelor de susan sunt două: sesamina și sesamolina, lignani capabile să reducă colesterolul la om, pentru a preveni hipertensiunea arterială şi protejează ficatul de daunele oxidative.
Seminţele de floarea soarelui
Sunt o excelentă sursă de vitamina E, un antioxidant capabil de neutralizare a radicalilor liberi și a moleculelor cu conținut gras. Există seminţe de floarea soarelui care conțin cantități mai mari de fitosteroli, compuşi ce se găsesc în plante, au o structură similară cu colesterolul şi întăresc sistemul imunitar al organismului uman. Bogate în magneziu, seminţele de floarea soarelui ajută în lupta cu astmul, scad tensiunea arterială și previn migrenele.
Seminţele de struguri
Bogate în vitamina E, flavonoide, acid linoleic şi polifenoli, ajută la prevenirea bolilor de inimă şi reduc inflamaţiile. Limitând oxidarea lipidelor, fenolicii din seminţele de struguri pot reduce şi alte afecţiuni cardiace, prin inhibarea proliferării trombocitelor şi reducerea inflamaţiilor.
Un studiu publicat în revista Carcinogenesis demonstrează că extractul din seminţe de struguri ucide celulele cancerigene scuamoase, lăsând celulele sănătoase intacte. De asemenea, seminţele de struguri pot reduce infectarea cu Norovirus, conform unui studiu publicat în Applied and Environmental Microbiology.