Tulburările delirante ne arată cât de sensibil este creierul uman şi cât de uşor îşi poate el programa o evoluţie anormală a propriilor funcţii.
Poate cele mai ciudate dintre aceste tulburări sunt halucinaţiile, stări când subiectul simte nu numai trăiri anormale, dar îşi creează iluzii fantastice, uneori înfricoşătoare extrase din mediul înconjurător, a cărui realitate n-o mai recunoaşte, arată portalul Infoniac.
Adesea, odată intrat într-o asemenea stare, creierul lucrează tot mai intens, introducându-se într-o lume fantastică, desprinsă uneori total de realitate, putând ajunge până la leşin.
Citeşte şi: (STUDIU) Bolile grave provocate de aerul condiţionat: Cum să vă protejaţi şi vindecaţi
Deşi asupra mecanismului care distorsionează astfel funcţionarea creierului specialiştii au încă multe neclarităţi, principalele manifestări ale acestor stări halucinatorii sunt totuşi identificate şi chiar catalogate. Iată câteva exemple:
Sindromul Alice în Ţara Minunilor
Acesta este mai frecvent decât alte stări anormale şi constă în desprinderea individului din timp şi spaţiu – de cele mai multe ori parţială. Adesea, cei atinşi de sindrom se văd distorsionaţi fie în întregul lor corp, fie în părţi ale acestuia, care le apar ca uriaşe sau minuscule.
În opinia specialiştilor, cel afectat are senzaţia că se află într-o lume aidoma celei descrise de Lewis Carroll în bestseller-ul său, Alice în Ţara Minunilor. S-a acreditat chiar ideea că autorul ar fi experimentat această tulburare şi că îşi scria cartea afectat fiind de migrene.
Fără să-şi explice cauzele, specialiştii au observat că fenomenul îi cuprinde mai ales pe cei care au suferit unele infecţii virale, epilepsie, migrene, tumori cerebrale.
Psihiatrul englez John Todda a descris pentru prima oară respectiva tulburare, fapt pentru care astăzi este numita fenomenul Todd.
Sindromul Cotard
Sindrom este destul de rar. Bolnavul îşi imaginează ca este mor, sau că nu mai are organe în corpul său. Ca urmare, de cele mai multe ori refuză să mănânce şi moare de inaniţie sau deshidratare.
Boala a fost descrisă pentru prima oară de neurologul francez Jules Codard, a cărui pacienta a şi murit refuzând mâncarea şi apa.
Un caz recent, considerat sub un anumit aspect premieră în acest domeniu medical, a fost cel al unei femei de 73 de ani căreia, într-o situaţie asemănătoare, i s-a descoperit o sângerare în creier, în urma unui accident cerebral. A fost operată şi, după tratament, tulburarea delirantă a dispărut.
Citeşte şi: Iată ce boli poţi să faci de la apa din piscină
Sindromul Charles Bonet
Fenomenul este mai frecvent ca altele şi constă îndeosebi în halucinaţii vizuale: bolnavul vede ceea ce nu există sau îşi închipuie realităţile distorsionate ca formă sau culoare. Adesea nu recunoaşte nici înfăţişarea oamenilor, creându-şi în permanenţă propriile sale imagini false despre tot ce se află în jur.
Sindromul apare, mai pronunţat sau mai puţin pronunţat, la circa 10-40% din persoanele în vârstă care sunt în curs de a-şi pierde vederea.
Licantropia clinică
Asemenea pacienţi simt iluzia că se transformă în animale sau chiar s-au transformat, cel mai adesea fiind vorba de lupi. Ei încep să imite urletul lupului şi devin agresivi, convinşi că dispun de colţii şi ghearele acestuia. Alţii se văd transformaţi în câini, porci, broaşte, şerpi.
Tulburarea este adesea consecinţă altor afecţiuni anterioare, tot de natură psiho-neurologică: schizofrenia, tulburarea depresivă (psihoză maniac-depresivă) sau depresia severă.
Sindromul Capgras
Identificat de psihiatrul francez Josepf Capgras (1873-1950), sindromul îi dă bolnavului iluzia că cineva apropiat (de obicei soţ, soţie sau un bun prieten) a fost înlocuit cu altcineva, în mod malefic.
Afecţiunea apare cel mai adesea la cei atinşi deja de schizofrenie, de boala Alzheimer, de boala Parkinson, demenţă sau leziuni ale creierului.
Este probabil că la baza bolii stă o distorsionare a activităţii neuronale în sistemul cerebral care procesează informaţiile despre imagini exterioare sau stări emoţionale.
Sindromul Othello
Persoana atinsă de acest sindrom are senzaţia că este totdeauna înşelată sau trădată de cei din jur. Bolnavii sunt rareori prudenţi şi mai adesea agresivi, cu înclinaţii spre răutate şi chiar acte de cruzime.
Boala a fost recent studiată pe cazul unui bărbat de 46 de ani din ţara africană Burkina Faso, descoperindu-se şi cauza: un accident cerebral, pentru care specialiştii l-au şi operat.
A rezultat o ameliorare vizibilă, dar cel vindecat a rămas în continuare ros de gelozie pe soţia lui, fără vreun motiv real.
Citeşte şi: Încălzirea globală a dus la revenirea unor boli dispărute de 40 de ani