Oul a fost întotdeauna un simbol al reînnoirii vieții, o metaforă pentru renașterea corpului și a naturii. Chiar de pe timpul faraonilor, egiptenii creşteau pui de găină și au inventat un sistem de incubație artificială a ouălor, după cum menţionează istoricul grec Diodor din Sicilia, despre călătoriile din Egipt și Varrone, în lucrarea sa “Rerum rusticarum libri”.
Cartaginezii consumau ouă de struţ, grecii ouă de găină. Chiar şi medicul grec Galen scria că în alimentaţia persoanelor în vârstă nu trebuie să lipsească ouăle.
Romanii le întrebuinţau pentru deserturi, sosuri și garnituri, precum şi ca alimente de bază la micul dejun. Se presupune că şi etruscii consumau ouă, ţinând cont de faptul că s-au descoperit vechi picturi murale în mormintele acestora, care reprezintă oameni în jurul mesei ţinând ouă în mâini. După părerea marelui Dante Alighieri, oul presărat cu sare este cea mai bună mâncare din lume.
Ouăle cele mai consumate sunt cele de găini, au gust plăcut, costă puţin, sunt uşor de pregătit şi foarte benefice, datorită proprietăților lor nutritive . Un ou mediu cântăreşte 61 de grame și este format din trei părţi: coaja (strat exterior), albușul (aflat în mijloc) și gălbenuș (porțiunea interioară). Coaja cântăreşte aproximativ 8 grame și constituită în principal din carbonat de calciu, care reprezintă 95 % din greutatea sa. Culoarea sa nu oferă nicio informaţie despre prospeţimea oului. Un ou proaspăt are de obicei coaja catifelată, în timp ce coaja strălucitoare şi netedă este un indiciu al unui ou stocat pentru
perioade lungi de timp.
Culoarea galben – portocalie a gălbenușului se datorează prezenței pigmenților xantofile, chimic similari cu carotenul, precursori ai vitaminei A, dar care nu pot fi transformaţi în această vitamină. Intensitatea culorii gălbenușului depinde de alimentaţia găinilor ouătoare: pentru a obține culoarea portocaliu intens a gălbenuşului,sunt hrănite cu porumb sau hrană pentru animale bogată în lipide sau integrată cu aditivi de pigment (de exemplu boia).
Ouăle sunt bogate în fier într-o formă care este absorbită cu dificultate, astfel încât acestea ar trebui să fie consumate la masa cu alimente bogate în vitamina C, pentru a facilita absorbția. Gălbenuşurile sunt bogate în lecitină, o substanţă biologic valoroasă, de care are nevoie fiecare celulă a corpului. Măduva osoasă, creierul, ficatul, inima, sunt bogate în lecitină. Chiar dacă este o grăsime, nu este văzută ca o sursă de energie, dar este responsabilă pentru sarcini vitale în membranele celulare, în special în țesutul nervos.
O caracteristică aparte a ouălor, este faptul că acestea sunt un aliment foarte bogat în colesterol. De fapt, aproximativ 80 % din colesterolul prezent în sânge este produs fiziologic de către organism și numai 20% depinde de aprovizionare noastră. Ca urmare, schimbând modul în care mâncăm, putem schimba doar acest procent minim (cu excepția persoanelor care suferă de hipercolesterolemie sau calculi biliari, care trebuie să fie foarte atenți).În concluzie, 2-3 ouă pe săptămână, pot fi consumate în siguranță.
Ouăle sunt lipsite de carbohidrați și fibre, astfel încât acestea nu sunt un aliment complet. Aceasta le dă un mod de digerare aparte, fapt pentru care sunt recomandate în alimentaţia copiilor mici, dar şi a persoanelor în vârstă. Conținutul ridicat de proteine face ca oul să aibă un indice ridicat de saţietate, iar faptul că sunt bogate în carotenoizi, luteină şi zeaxantină, ajută în prevenirea bolilor oculare asociate cu înaintarea în vârstă, în special reduc degenerarea maculară.
Ouăle sunt o sursă importantă de colină, care este necesară pentru a sinteza acetilcolina, un neurotransmiţător esențial în zonele creierului, prevenind astfel defectele cognitive. Colina are de asemenea acțiune hepatoprotectoare și cei care suferă de boli cronice ale ficatului pot consumat moderat ouă , cu condiția să nu fie prăjite.
Pentru o digestie mai uşoară este foarte importantă metoda de preparare a ouălor, având în vedere că este nevoie de o oră pentru a digera un ou slab fiert (moale), o oră și jumătate pentru un ou crud, aproximativ două ore și jumătate pentru un ou fiert tare și de trei ore pentru unul prăjit.
Şi totuşi, marea dilemă: cine a fost primul, oul sau găina? Ştiința spune că oul. Primele ouă de păsări datează de acum 200 milioane de ani, în timp ce cele mai vechi ouă fosile găsite aparțineau reptilelor, depus cu mai bine de 350 milioane ani în urmă de captorinomorfi, grupul cel mai primitiv de reptile.