Fisura apărută în relaţiile dintre aliaţii occidentali nu ar fi putut veni într-un moment mai bun pentru preşedintele Rusiei. Obiceiul american de a-şi spiona aliaţii europeni a fost unul dintre cele mai gustate subiecte în aprilie, când Vladimir Putin şi-a ţinut tradiţionala discuţie televizată cu spectatorii ruşi.
Spre sfârşitul maratonului de 4 ore de întrebări venite de la spectatori, Putin a fost întrebat ce ton au discuţiile cu liderii europeni. El a oferit un răspuns ironic: „E greu să vorbeşti cu oameni care discută în şoaptă unii cu alţii când sunt la ei acasă, pentru că se tem că americanii îi ascultă. Vorbesc serios, nu glumesc”, a continuat Putin, cand publicul din platou a inceput sa rada, arata o analiza Time.
Dar e greu ca preşedintele rus să nu zâmbească la ultimul scandal de spionaj. Germania a cerut joi şefului biroului local al CIA să părăsească ţara după ce autorităţile germane au descoperit doi spioni într-o singură săptămână, amândoi fiind bănuiţi că au vândut SUA secrete ale serviciilor de informaţii germane.
Citeşte şi: Germania o pedepseşte pe SUA; De ce sunt supăraţi nemţii
Profunzimea indignării face însă ca nimeni să nu râdă în capitala germană, deşi nu este nicio îndoială că există ceva comic în toată afacerea. Aşa cum a spus într-o declaraţie de joi Thomas de Maiziere, ministrul de Interne al Germaniei, „informaţia divulgată de persoana suspectată de spionaj este rizibilă”.
El nu a precizat despre ce fel de informaţii era vorba, dar presa germană a dezvăluit că aveau legătură cu o investigaţie derulată de Parlamentul german în privinţa activităţilor americane de spionaj în Berlin.
„Este ceva atât de prostesc încât nu poţi decât să plângi de atâta tâmpenie”, a declarat ministrul german de Finanţe, Wolfgang Schaeuble, adăugând însă că Angela Merkel „nu e amuzată ” de acest scandal.
Nici corpul diplomatic din Washington nu e amuzat. În timp ce Occidentul este prins în cea mai puternică dispută cu Rusia de la Războiul Rece, SUA şi Europa au nevoie să formeze un front comun împotriva Kremlinului mai mult decât oricând în această generaţie.
Atât de mult încât a fost clar miercuri, când Victoria Nuland, adjunctul secretarului de Stat pentru Afaceri Europene şi Eurasiatice, s-a dus în faţa Comisiei pentru Relaţii Externe a Senatului american pentru a discuta tensiunile cu Rusia.
Senatorii au cerut să ştie dacă SUA nu au avansat în direcţia unei alte runde de sancţiuni menite pedepsirii Rusiei pentru incursiunile ei militare în Ucraina, în loc să facă doar ceea ce Rob Corker, şeful Comisiei, a numit nişte „ameninţări goale”.
Uitându-se la Nuland de sus, Corker a adăugat că „trebuie să fie frustrant să te trezeşti dimineaţa, să te uiţi în oglindă şi să repeţi un discurs dur, dar să ştii că nimic nu se va întâmpla efectiv”. Diplomatul a replicat că administraţia americană nu a dorit să se implice împotriva Rusiei de una singură şi că a aşteptat ca europenii să se alăture.
Citeşte şi: Un nou caz de spionaj al SUA în Germania
„Aşa cum a zis şi preşedintele, aceste sancţiuni vor avea mult mai mult efect, vor fi mult mai puternice, dacă SUA şi Europa lucrează împreună”, a spus Nuland. Dar, fix în ziua următoare, a devenit mult mai greu ca această cooperare cu Germania să se realizeze, când aliatul european a cerut unui înalt şef al serviciilor secrete americane să părăsească Berlinul.
Pentru ca o nouă rundă de sancţiuni să existe e nevoie de un înalt grad de cooperare informativă între SUA şi aliaţii săi europeni. Serviciile lor secrete trebuie să îşi ofere unele altora dovezile pe care le au în legătură cu amestecul ruşilor în estul Ucrainei, dovezi care sunt adesea obţinute tot prin activităţi de spionaj.
Aşa încât, oricât de penibilă ar fi pentru oficialii din Berlin substanţa spionajului SUA, reacţia lor a tăiat un canal important, necesar fix pentru acest tip de comunicare confidenţială cu Washingtonul.
Pentru Rusia, noutăţile reprezintă nişte veşti fantastice. Presa de stat din Moscova a împrăştiat vestea ruperii relaţiilor dintre Germania şi SUA prin titluri mari în cursul serii de joi, iar Putin a declarat ca i-ar plăcea ca europenii să îşi reconsidere alianţa lor transatlantică. „Lumea modernă, şi mai ales lumea occidentală, este foarte monopolizată”, mai spusese Putin în luna aprilie.
„Multe ţări occidentale, oricât de neplăcut ar fi pentru ele să audă asta, au renunţat de bună voie la o parte semnificativă din suveranitatea lor. În parte, asta e chiar rezultatul politicii de formare a blocurilor de alianţe”, a spus Putin.
Blocurile la care se referă Putin sunt Uniunea Europeana şi NATO, alianţa militară pe care Rusia o vede ca pe o ameninţare strategică la adresa securităţii sale.
De-a lungul anilor, Putin nu a făcut niciun secret din dorinţa sa de a vedea NATO micşorându-se, dacă nu chiar dezmembrându-se, şi, în timpul recentei sale dispute cu Occidentul pentru Ucraina, el a încercat să semene discordie în blocul naţiunilor occidentale, cel mai recent episod fiind în timpul apariţiei sale televizate.
Imediat după gluma despre liderii europeni care vorbesc încet în bucătăriile lor, prezentatorul emisiunii a preluat un apel din Berlin, unde un comentator politic maghiar pe nume Gabor Stier l-a întrebat pe Putin: „Nu vă este frică de faptul că SUA vor împiedica relaţiile Rusiei cu Europa o lungă perioadă de acum încolo?”.
Citeşte şi: Nou scandal de spionaj între SUA și Germania
Răspunsul lui Putin a fost învăluitor, dar s-a terminat cu o anecdotă menită să-l pună în dificultate pe actualul secretar general al NATO, Anders Fogh Rasmussen. Cu ani în urmă, când Rasmussen era premier al Danemarcei, el a cerut o întâlnire privată cu Putin, pe care acesta i-a oferit-o cu bucurie.
„S-a dovedit că a avut un aparat de înregistrare cu el şi a înregistrat discuţia şi apoi a publicat-o în presă. Ce fel de încredere poţi să mai ai după astfel de întâmplări?”, s-a întrebat Putin.
NATO a respins acuzaţiile, spunând că sunt „un nonsens total” şi a pretins că Putin încearcă pur şi simplu „să îndepărteze atenţia” de la amestecul Rusiei în Ucraina.
Dar probabil că nu acesta era sensul anecdotei. Cel mai probabil, scopul lui Putin a fost să îi facă pe membrii alianţei să se uite cu suspiciune unii la alţii şi în cele din urmă, să slăbească încrederea pe care alianţa este bazată.
Deja ultimele episoade ale scandalului de spionaj dintre Germania şi SUA par să fi dus situaţia în acea direcţie, şi, dacă asta va duce la o rupere a relaţiilor, Putin îşi va permite cu siguranţă un zâmbet răutăcios.