Familia Stati a jonglat în industria petrolieră internațională cu peste 50 de companii offshore. Cele mai multe au fost înregistrate în paradisurile fiscale din Insulele Virgine Britanice, Gibraltar, Belize și Luxemburg.
RISE Moldova a analizat în ultimii doi ani peste 10 000 de documente care arată cum magnatul Anatolie Stati a folosit scheme fiscale pentru a crea propria infrastructură petrolieră. Potrivit actelor consultate de noi, angajații unor companii afiliate grupului ASCOM, controlat de familia Stati, discută în mod deschis circumstanțele în care i-au mituit pe funcționari în Africa, solicitând conducerii companiei să le deconteze banii dați cu titlu de mită.
Pe continentul african familia Stati a început operațiunile petroliere în 2005, când a semnat primul contract cu Sudanul de Sud, o regiune din Sudan care a devenit independentă în 2011.
Un rol cheie în afacerile petroliere și transportul de mărfuri din Kenya, Congo, Uganda și din Sudanul de Sud l-a avut Casco Petroleum Overseas Ltd, companie offshore fondată pe 10 decembrie 2005 în Insulele Virgine Britanice. Acțiunile au fost împărțite între firma East-West International SA (80%), reprezentată de Anatolie Stati, și Gabriel Stati (20%).
În mai multe note de serviciu obținute de RISE, angajații de la Casco Petroleum Overseas Ltd îi raportau directorului companiei, Eugen Ungureanu, situațiile în care i-au mituit pe funcționarii africani. […]
Primul document datează din 20 mai 2008. Atunci, Igor Garbuz, administratorul bazei Juba, cel mai mare oraș din Sudanul de Sud, i-a scris lui Ungureanu că un avion care transporta piese de schimb pentru Casco și a decolat de pe aeroportul din Nairobi (Kenya) cu destinația Juba avea o parte din marfă nesigilată. Acest aspect a atras atenția ofițerilor vamali care au verificat marfa. Rezultatul – informațiile din invoice nu coincideau cu marfa transportată, o parte fiind confiscată. „După ce i s-a dat mită în mărime de 200 paunzi sudanezi (200 de lire sud-sudaneze, echivalent a peste 30 USD), ofițerul vamal a eliberat marfa confiscată. Rog ca suma de 200 paunzi sudanezi achitată ofițerului vamal ca mită să fie casată”, subsemnează Garbuz.
Șase luni mai târziu, alți doi angajați de la Casco, Vasile Pascari și Vladimir Nesterenco îl informează pe Ungureanu despre un alt transport cu marfă pe ruta Kenya – Sudanul de Sud. Pentru că autocamionul care livra „oxigen” și mărfuri de uz casnic avea un tonaj mai mare decât cel permis de autoritățile kenyene, o instanță locală le-a aplicat șoferului, proprietarului mărfii și transportatorului o amendă de 246 mii KES (moneda kenyană – aproximativ 2400 dolari).
„După ce a fost plătită mita de 12 000 KES, suma a fost redusă la 30 000 (pentru fiecare persoană implicată în transport – n.r.), ceea ce constituie 90 mii KES, care a fost achitată de urgență pentru a nu reține transportul dat. Pentru reamplasare și divizarea mărfurilor au fost plătite suplimentar 9,5 mii KES. Deci suma totală este de 111 500 KES. Venim cu rugămintea de a deconta această sumă de 90 000 KES de pe Pascari și suma de 21 500 KES de pe Nesterenco, din cauză că nu am fost la curent cu modificările în legislația kenyană în privința folosirii drumurilor naționale”, susțin cei doi manageri de la baza din Nairobi.â
Investigația integrală o citiți aici.