Tot mai mult se aduc în discuţii diferite scenarii, unul mai apocaliptic decât altul. Am putea considera că îngrijorările sunt întemeiate, avem şi precedente periculoase şi evenimente actuale care nu prevestesc urmări prea bune.
Evenimentele cele mai recente, dar şi fantomele altora, petrecute în 1914 şi 1939, dau apă la moară multor pretinşi profeţi să ne pregătească pentru tot ce este mai rău, susţinând că un dezastru geopolitic este inevitabil.
Premise sunt. Avem în faţă aventura în care s-a implicat Rusia pentru Ucraina, pretenţiile teritoriale ale Chinei, naţionalismul japonez în Extremul Orient, dezastrul din Orientul Apropiat, atrocităţile din Sudanul de Sud, Nigeria şi altele care ne ridică părul măciucă, comentează Project Syndicate.
Nu prevestesc toate acestea un incendiu care aşteaptă să cuprindă necontrolat întreaga planetă? Aparent da, însă în fond nu prea, dacă luăm în calcul mai mult judecata logică, decât emoţia şi teama.
Iată cinci argumente, care susţin această idee:
Unu. Este drept că Rusia şi China nu agreează rolul de „leadership” pe care şi-l arogă Statele Unite, dar ele sunt adânc integrate în ordinea mondială existentă şi n-au nici ponderea ideologică, nici interesul economic, nici capacitatea fizică, nici aliaţi puternici, pentru o confruntare cu SUA. Ele ar prefera să-şi crească influenţa în mecanismele internaţionale, decât să le răstoarne.
Doi. Declinul puterii Statelor Unite şi a influenţei lor în lume este natural şi inevitabil. Era de neconceput ca SUA să-şi menţină dominaţia unipolară de la începutul Războiului Rece, când ele reprezentau aproape 30% din PIB al lumii.
Dar pe de altă parte, economia şi forţa militară a SUA sunt încă uriaşe, iar prietenii şi aliaţii par mai de nădejde decât rivalii şi duşmanii. Totodată nu pare că pe viitor ordinea mondială să fie dictată de un Bau-Bau, ca odinioară. Mai curând, primează abilitatea diplomatică şi inteligenţa tehnologică. A trecut vremea când lumea era pusă la respect de Bau-Bau.
Trei. Chiar dacă există unele ambiţii ale puterilor emergente privind acapararea de noi teritorii, pe termen lung pare puţin probabil ca ele să încerce riscantele soluţii militare.
Marile puteri ale lumii sunt astăzi mai puternic interdependente decât erau în 1914 sau în 1939 şi orice lovitură aplicată eventualului inamic se poate întoarce ca un bumerang împotriva propriilor interese.
Patru. Deşi unora li se pare că lipsa de decizie a unor conducători de a apela la forţa armelor ar fi un semn de slăbiciune, în realitate este semn de înţelepciune.
Credibilitatea Statelor Unite nu scade atunci când pun în balanţă echilibrul riscurilor, cântărind de mai multe ori înainte de a hotărî să folosească forţa.
Fireşte, forţa militară a SUA este păstrată şi întărită, pentru a da riposta cuvenită atunci când se depăşesc limitele şi se constată că altă soluţie nu există. Nimeni n-ar fi stat impasibil, când s-a pomenit cu un atac, precum cel din 11 septembrie 2001.
Cinci. Evenimentele arată că sistemul internaţional instituit de lumea democratică la provocările geopolitice răspunde mai eficient decât îşi închipuie chiar şi cei mai moderaţi dintre sceptici. Niciodată în istorie, raţiunea n-a fost pusă înaintea ambiţiilor şi a nesăbuielilor afective, ca în zilele noastre.
În ciuda crizei actuale privind problema Crimeii, cei care par duşmani înverşunaţi şi de neînduplecat – Rusia şi Statele Unite – nu se sfiesc să lucreze împreună pentru a negocia o soluţie diplomatică în delicata problemă nucleară privind Iranul, iar China se alătură acestui efort.
Fireşte că niciunul din factorii de decizie nu este încă mulţumit cu ce a obţinut. Încă nu se întrevede finalizarea conflictului sirian, evoluţia din estul Ucrainei nu permite o prognoză privind perspectiva, relaţiile chino-japoneze sunt congelate, alte probleme sistemice nerezolvate abundă.
Dar faptul că toţi factorii de decizie ai lumii au tendinţa de a-şi pune frâna în momentul când simt depăşită limita de viteză, demonstrează că pesimismul extrem n-are justificare. Nu mai riscă nimeni astăzi nici tristul sfârşit de la Sfânta Elena, nici cel tragic de la Nuremberg.