Colapsul Uniunii Sovietice a produs atâta stupoare în lume, încât atât Europa, cât și America și-au cam pierdut capul și au făcut greșeli nepermise. Îndeosebi SUA a acționat arogant, pentru a umili în mod inutil Rusia.
Citeşte şi: Felicitarea lui Putin pentru Klaus Iohannis
Dar prăbușirea URSS a fost rezultatul unui lung șir de pași greșiți, începuți încă de pe vremea Imperiului, care nu se adapta cerințelor vieții moderne, iar pașii mai continuă încă, din cauza aceluiași stil inflexibil moștenit de conducerea rusă, comentează Project Syndicate.
Izolarea Rusiei
Astăzi, Putin face o greșeală strategică, prin atitudinea să revizionistă și agresivă. Poate și-l ia ca model pe predecesorul Petru cel Mare și crede că în acest fel va lega cumva viitorul Rusiei de viitorul Europei.
Ce eroare! Eșecul politicii lui Putin se cunoaște de la o poștă, comparând evoluția Rusiei cu cea a Chinei. În timp ce China dă dovadă de deschidere spre lumea exterioară și caută să-și creeze relații flexibile cu partenerii, Rusia se autoizolează, temându-se că partenerii i-ar putea fi dăunători.
Efectul izolării apare imediat. Bursa de valori a Rusiei se prăbușește. Valuta sa a scăzut cu 30%. Prețul petrolului și al gazelor, pe care se bazează bugetul Kremlinului, a scăzut și el cu peste 25%.
Spre deosebire de China, economia Rusiei depinde în mare măsură de prețul petrolului și al gazelor, care fac întregul sistem al țării foarte vulnerabil, mai ales când se produc salturi pe piața energiei.
Singurele puncte tari ale lui Putin sunt de fapt slăbiciunile și ezitările Europei, care lasă impresia că n-ar avea curajul să lovească în punctele slabe ale Rusiei, dar și în modul de a acționa al Americii, cu efecte de durată, parcă anume făcute ca să amortizeze șocul.
Ca urmare, răspunsul Occidentului la încercările Rusiei de a slăbi puterile Ucrainei sau de a extinde teritoriul țării au fost percepute ca lipsite de hotărâre.
Citeşte şi: Moscova cere UE să renunțe la sancțiuni, după ce Rusia se apropie de colaps economic
Testul „Mistral”
Franța s-a angajat prin contract comercial să livreze Rusiei o navă de război Mistral de înaltă clasă, iar presa rusă a arătat că armata aşteaptă cu nerăbdare livrarea. Nici nu-și pune problema că nu s-ar livra.
Totuși, respectarea acestui contract ar fi o dovadă de mare slăbiciune din partea Franței. Ar fi mai corect să nu-și respecte contractul comercial, decât să livreze Rusiei o armă cu care aceasta să poată ataca teritorii vecine, iar Europa să-i aplice apoi, în replică, diferite sancțiuni.
Franța ar avea mai puțin de pierdut în ochii lumii, dacă va fi percepută ca un furnizor nesigur către un client periculos, decât dacă ar apărea pe scena politica mondială ca un actor strategic iresponsabil, care nu urmărește decât interese strict mercantile.
Conjunctura actuală nu-l avantajează pe Putin. El nu mai este nici liderul din 2000, nici cel din 2008, gata să acapareze cu forța teritorii care aparțin Georgiei.
Astăzi, el este omul care bâjbâie cu speranțe neclare, încolțit de partea cea mai dezvoltată a lumii, pe care încearcă să o înfrunte.
Impunând un regim din ce în ce mai autoritar și centralizat, el încearcă să combine naționalismul ultrareligios cu practicile și tacticile epocii sovietice.
Citeşte şi: Panică la Kremlin; Riscul de intrare a Rusiei în recesiune, la un nivel record
Fuga de compromis
Speră să-i fie de folos politicile trecutului, care au dus deja la eșec și ruină atât regimul țarist, cât și sistemul sovietic. Nu-i este teamă de un fiasco și mai zdrobitor, tocmai în momentul când un eventual compromis în plan internațional l-ar avantaja cel puțin economic, acolo unde rana e mai dureroasă.
Compromisul i-ar fi cu atât mai necesar, cu cât Rusia nu dispune de mijloace ca să-și atingă Putin scopurile sale grandomane.
Compromisul nici n-ar fi tocmai dureros dacă ar oferi, pentru început, bunăvoința Kremlinului pentru probleme de interes general, ca ambițiile nucleare ale Iranului sau ca lupta contra Statului Islamic.
Din păcate, președintelui Putin îi este greu în această fază să negocieze un compromis, intuind că acesta nu poate ocoli în cele din urmă viitorul Crimeii și cel al Ucrainei. De altfel, niciuna din părți n-a încercat să facă un pas în direcția compromisului.
Totuși, în cazul unor negocieri, este sigur că fiecare poate pune pe masă cărțile care l-ar interesa pe adversar. Poate, de exemplu, să-l tenteze pe Putin o eventuală declarație din partea Ucrainei că ea nu va adera la NATO, în schimbul acordului Rusiei privind aderarea la UE.
La negocieri, totul este posibil, iar Europa deține cărți mai puternice decât Rusia. Dar, atât timp cât acestea sunt prost jucate, Putin va continua să câștige fiecare partidă, sau măcar să lase impresia că o câștigă, așa cum s-a întâmplat până acum la fiecare rundă.