„Ne vom întoarce în Siria când se termină războiul, vom sta într-o curte, într-un mic oraş la nord de Alep, şi vom mânca smochine. Poate vom face şi un grătar pe seară şi vom vorbi despre război, iar apoi vom încerca să uităm de el”.
Asta era planul unui jurnalist german şi al prietenilor săi, la sfârşitul lui 2013, când au plecat din Siria pentru că devenise prea periculoasă pentru reporterii occidentali.
Prieteni şi colegi de presă fuseseră deja răpiţi – dar nu încă decapitaţi – de către Statul Islamic, iar forţele aeriene ale preşedintelui Bashar al-Assad continuau să arunce în oraşe şi sate bombă, după bombă, după bombă.
„Acum, la mai bine de doi ani, mă întorc în ţara mea preferată din lumea arabă. Războiul continuă”, scrie jurnalistul german Julian Reichelt, redactor şef la Bild, într-un reportaj din Siria publicat pe site-ul Politico.
Siria de astăzi a devenit extrem de fragmentată. Ai nevoie de şoferi neînfricaţi şi foarte pricepuţi pentru a conduce prin acest teritoriu. Câteva sute de metri în direcţia greşită te pot duce în zonele controlate de jihadişti sau în raza de acţiune a lunetiştilor ISIL, relatează Reichelt.
Fronturile sunt numeroase: sunt lupte între islamişti, islamişti moderaţi, kurzi, Armata Liberă Siriană…există confruntări până şi între diferite facţiuni ale Armatei Libere Siriene. Iar pe cer sunt elicopterele lui Assad şi avioanele de război ale lui Putin.
„După ce am intrat în Siria, prin Turcia, am mers pe drumuri prăfuite, prin şiruri nesfârşite de măslini şi livezi de smochine. Copacii ne protejau de poziţiile Statului Islamic, iar pe mine mă ajutau să nu fiu reperat de tâlharii care ar vinde orice, oricui. În cazul ăsta, ar vinde un reporter occidental Statului Islamic pentru câteva mii de dolari.
Siria era într-o stare proastă şi când am fost aici ultima dată, în 2013, însă acum este într-o stare îngrozitoare. Vedeam graffitti cu ‘ori Assad, ori ardem ţara din temelii’, scrise de trupele şi miliţiile loiale tiranului. Dar abia în excursia asta am înţeles ce înseamnă cu adevărat. Siria a devenit o ţară părăsită. Nici din infrastructură, nici din spiritul uman nu a mai rămas nimic. Războiul a transformat totul în moloz: case, drumuri şi clădiri publice, şcoli şi spitale”, povesteşte ziaristul german.
Totul a fost bombardat
Assad a bombardat totul, spune Reichelt, care descrie „moschei fără minarete, curţile şcolilor atacate cu bombe, grămezi de pietre care cândva erau case”. Jurnalistul precizează că unele clădiri au fost bombardate chiar şi de trei ori: mai întâi de forţele aeriene ale lui Assad, apoi de jihadiştii sinucigaşi ai Statului Islamic, apoi de ruşi. „Siria a devenit o ţară în care se bombardează până şi cratere”, subliniază ziaristul Bild.
„Mai devastatoare decât distrugerea materială sunt pierderile suferite de oameni. Siria a devenit un loc de o pustietate şocantă, sfâşietoare. Când nu se aud explozii, este o linişte cum doar în locurile în care nu mai există viaţă poate fi. Nu se aude gălăgia copiilor care se joacă, nu e trafic, nici pălăvrăgeala din vreo piaţă. Oraşele sunt abandonate. Cei care şi-au permis să fugă au fugit. Chiar şi cei care nu şi-au permis să fugă au fugit”, scrie jurnalistul german.
Un bărbat dintr-o tabără de refugiaţi i-a povestit că familia lui a rezistat timp de patru ani, însă ruşii au început să-i bombardeze masiv. Erau şi 20-25 de atacuri în unele zile. „Pur şi simplu nu am mai putut suporta”, a mărturisit refugiatul.
„Este aşa de linişte în Siria încât sunetul păsărilor cântătoare poate fi terifiant, pentru că te face să realizezi cât de puţin zgomot a mai rămas”, scrie Reichelt.
Oamenii au dispărut
În oraşul Marea, la nord de Alep, ziaristul arată că a mers pe o stradă, care, cândva, era plină de magazine şi oameni. Acum, magazinele s-au închis, iar oamenii au dispărut. Pereţii au rămas ciuruiţi de gloanţe, după o încercare eşuată a Statului Islamic de a cuceri oraşul.
„Strada duce spre un cimitir pe care l-am vizitat pentru prima dată în 2012. Atunci, îmi amintesc, am văzut şiruri şi şiruri de noi morminte. Tinerii din Marea îşi săpau singuri gropile, înainte să pună mâna pe arme şi să meargă pe front să lupte împotriva regimului lui Assad. Se aşteptau să devină martiri şi voiau să îşi scutească familia de efort. Acum, toate acele morminte au fost umplute şi marcate cu pietre funerare”, povesteşte Reichelt.
A găsit puţini oameni cu care să stea de vorbă, iar cei care au rămas aici dau semne de o oarecare anxietate, au dezvoltat tot felul de ticuri. Unii vorbesc singuri, unii râd isteric în timp ce îşi spun poveştile, alţii se înfurie de la prima întrebare pe care le-o pune jurnalistul. Pare imposibil să-ţi păstrezi judecata în Siria de acum, constată reporterul.
„După cinci ani de război, pare că moartea a copleşit Siria. Oraşele au devenit ruine, pe oameni i-a cuprins nebunia. Am vrut să vizitez din nou Siria de care m-am îndrăgostit cândva, dar pur şi simplu nu a mai rămas nimic din ea”, conchide Julian Reichelt.