Myanmar, numită oficial Republica Uniunea Myanmar cunoscută în limba română și ca Birmania, pare închisă într-o buclă a timpului, locuitorii ei neavând acces la alimentare cu apă, curent electric, iar internetul și telefonia mobilă par un vis frumos.
Elita militară birmaneză, susţinută de banii veniţi din drogurile Triunghiului de Aur, o zonă de producţie a opiumului din nord şi est, precum şi profiturile obţinute din comerţul cu rubine, jad şi aur, a declanşat războiul împotriva minorităţilor de la marginea ţării.
Un sfert de bugetul total al regimului a fost cheltuit pe armament, însă doar 1,5% pe sănătate.
Presa a fost controlată asiduu şi reprimată violent, iar oponenţii politici au fost în mod frecvent încarceraţi fără a le fi oferită posibilitatea de a fi judecaţi, torturaţi sau folosiţi ca mână de lucru.
Cu o creştere economică slabă, sub trei procente anual, Birmania este în mod oficial cea mai săracă ţară din sud-estul Asiei. În timp ce vecinii săi s-au dezvoltat şi modernizat într-o viteză uluitoare, viaţa sub ameninţarea armelor a constuit motivul principal pentru care cea mai mare parte a populaţiei trăieşte într-o sărăcie cumplită.
Locuitorii trăiesc în localităţi dărăpănate, în case făcute din cărămizi de pământ şi bambus, privaţi de alimentarea cu apă şi curent electric.
Drumurile, căile ferate, autobuzele şi feriboturile sunt într-o stare deplorabilă. ATM-urile nu există, deci ar trebui să fiţi atenţi cu banii pentru că îi veţi schimba pe piaţa neagră. Internetul şi telefonia mobila încă reprezintă un vis frumos.