Pragul Casei memoriale „Ion Creangă” din Humuleşti este trecut de peste 100.000 de turişti, anual, muzeul fiind astfel unul dintre cele mai căutate obiective turistice din judeţul Neamţ.
Casa memorială este situată pe strada ce poartă acum numele marelui scriitor, chiar la intrarea în oraşul Târgu Neamţ dinspre Piatra Neamţ şi la intersecţia cu dumul care merge spre zona Mănăstirilor Neamţ, Secu, Sihăstria sau Petru Vodă.
Casa a fost construită în anul 1830 de Petre Ciubotariu, bunicul din partea mamei scriitorului. În anul 1835, fiul acestuia, Ştefan Ciubotariu, s-a căsătorit cu Smaranda Creangă, de loc din Pipirig, iar ca dar de nuntă au primit această casă. De la naşterea sa, la 1 martie 1837, şi până la împlinirea vârstei de 16 ani, Ion Creangă a locuit aici, după care s-a mutat în Iaşi pentru restul vieţii, fiind înmormântat în Cimitirul Eternitatea.
La câteva sute de metri în lateralul casei se află „Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul, în care se oglindeşte cu mâhnire Cetatea Neamţului de atâtea veacuri”, după cum avea să rememoreze Ion Creangă în „Amintiri din copilărie”.
În curtea muzeului, înainte de a ajunge în faţa singurei intrări în casă, poate fi văzută o expoziţie cu obiecte vechi, de epocă, achiziţionate din sat. Locuinţa are intrarea pe partea opusă a străzii, ca de altfel şi curtea interioară. Căsuţa este formată din trei încăperi: tinda (holul de la intrare), cămăruţa pentru alimente, cu oblonul pe unde s-a urcat Nică în pod cu pupăza luată din tei, şi camera mare.
În căsuţă sunt expuse doar câteva obiecte originale, rămase de la părinţii lui Ion Creangă, obiecte păstrate de o nepoată a marelui scriitor. Lada de zestre de pe marginea patului este unul dintre obiectele originale. De asemenea, masa rotundă cu scăunelele de lemn este cea la care a mâncat marele povestitor. Într-un colţ este masa de zestre a Smarandei Creangă, iar pe ea se află ceaslovul achiziţionat de la biserica din sat, după care se spune că ar fi învăţat şi marele povestitor. Nu este ceaslovul cu care se spune că prindea Nică muştele şi despre care a scris.
În casa memorială se mai află trei icoane din lemn ce au aparţinut familiei lui Ion Creangă, o bancă lată, opaiţul atârnat la grindă, blidarul (mobilă de bucătărie în care erau aşezate vasele din lut). Aproape un sfert din cameră îl ocupă soba cu hornul „unde lega mama o şfară cu motocei la capăt de crăpau mâţîili jucându-se cu ei”.
În casa-muzeu sunt obiecte vechi, de epocă, dar achiziţionate din sat şi aduse în casă: războiul pentru ţesut, vârtelniţa, covăţica de legănat copiii, furca şi fusul, mai ales că lui Creangă îi plăcea să toarcă atunci când mergea la şezătoare cu fetele. De asemenea, expoziţia cuprinde ii de la sfârşitul secolului al XIX-lea, dar şi obiecte de uz casnic vechi de peste 100 de ani, cum sunt fiare de călcat cu jăratec, zdrobitoare de struguri sau şei de cai.
Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humulești, jud. Neamţului – d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, şi este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie.