Uniunea Europeană pare să nu știe cu exactitate ce ar trebui să obțină prin sancțiunile aplicate Rusiei și, implicit, nu are niciun termen la care măsurile s-ar putea încheia.
O spune Kadri Liik de la Consiliul European pentru Relații Externe, într-o analiză în care vorbește despre sancțiunile împotriva Moscovei și modul în care liderii de la Bruxelles ar trebui să le folosească, scrie Business Insider.
Citeşte şi: UE prelungește cu șase luni suspendarea sancțiunilor împotriva Iranului
„Ne așteptăm la o schimbare de regim la Moscova? Sau ne așteptăm ca Rusia să înceapă să se comporte precum ‘o țară europeană normală’?”, întreabă Liik.
Europa trebuie să găsească un răspuns la aceste întrebări, având în vedere că se pune problema reînnoirii sancțiunilor. Mai mult, specialistul susține că este de preferat ca liderii de la Bruxelles să analizeze natura problemei, pentru a vedea „ce rol pot juca sancțiunile în remedierea sa”.
Pe de altă parte, Moscova știe exact ce vrea: Rusia gândește în termeni de „sferă de influență” și este hotărâtă să spună foarte clar care e, în viziunea sa, această sferă de influență. Este modul de gândire al președintelui Vladimir Putin, mentalitate de asemenea înrădăcinată în istoria Rusiei.
O ciocnire inevitabilă
În schimb, Europa are o viziune orientată spre câștig reciproc când vine vorba despre relații internaționale, arată expertul. Având în vedere că cele două părți privesc prin paradigme total diferite, o „ciocnire” între Rusia și Europa era inevitabilă, continuă Liik.
Dacă nu în Ucraina, s-ar fi întâmplat altundeva. O parte a motivului disputei este că acum, după 25 de ani de la prăbușirea Uniunii Sovietice, țările care au făcut parte din URSS vor o guvernare mai bună și o putere mai mare de a-și construi viitorul așa cum cred de cuviință. Practic, în formarea Europei post-sovietice există o tensiune inerentă.
„Aceasta se manifestă printr-un proces evolutiv plin de hopuri, dar inevitabil, pe care nu Uniunea Europeană l-a lansat și pe care nici nu poate să-l controleze, dar în privința căruia nu poate face nimic decât să îl suporte.
Moscova, pe de altă parte, se axează pe elementele pe care le poate controla, așa că are tendința să opună rezistență procesului post-sovietic. Ciocnirea este sistematică și probabil se va manifesta în mod repetat atâta vreme cât ideile fundamentale rămân neschimbate”, notează Liik.
Un acord pe care UE nu-l va accepta niciodată
Ce își dorește Rusia nu este un conflict la scară mare, ci un acord cu UE în privința acelor țări pe care Kremlinul le vede ca făcând parte, în mod legitim, din sferă sa de influență.
Oficialii de la Bruxelles nu ar accepta niciodată o astfel de înțelegere, pentru că ar însemna să aprobe agresiunea rusă în fostele state sovietice care fac acum parte din Europa.
Ce trebuie să înțeleagă liderii europeni atunci când discută despre noi sancțiuni, spune Liik, este că Rusia și UE se află în mijlocul unui conflict îndelungat care nu va fi rezolvat în curând.
Dacă Europa vrea o schimbare de regim la Moscova, așteaptă ceva greșit, potrivit specialistului. Viziunea îndreptată spre dominație a liderilor ruși se manifestă activ de secole și e improbabil că va dispărea, chiar dacă Putin nu se va mai afla la cârma Rusiei.
Situația ideală, din perspectiva europeană, este ca Rusia să regândească modul în care se comportă la nivel internațional. Concluzia expertului este că schimbarea în Rusia va fi profundă doar dacă guvernul va fi discreditat și înlăturat de la putere de însuși poporul rus.
Citeşte şi: Un fost premier rus dezvăluie de ce Putin are nevoie de război
Rolul sancțiunilor
Aici își joacă sancțiunile rolul. Dacă toate „cascadoriile agresive” ale Rusiei se dovedesc a fi costisitoare și ineficiente, astfel Europa nu îi va permite Moscovei să obțină sfârșitul pe care și-l dorește, argumentează Liik.
Specialistul pe problematici externe susține că această țintă trebuie să fie atinsă prin menținerea sancțiunilor până când condițiile stabilite de UE sunt îndeplinite, mai exact implementarea acordului de la Minsk și returnarea Crimeii. În același timp, Europa trebuie să asigure securitatea țărilor UE și NATO vulnerabile.
Cel mai important pentru Europa este să arate Rusiei că nu va accepta pur și simplu anexări și conflicte fără să reacționeze – o impresia pe care a lăsat-o UE în timpul și după războiul din 2008 din Georgia, când Rusia a „mușcat” din teritoriul acestei țări și continuă să o facă.
Faptul că Europa intenționează să mențină aceste sancțiuni – cu toate că vin la pachet cu anumite dificultăți economice – face parte din aceeași strategie prin care îi arată Rusiei că UE are credibilitate, chiar dacă asta înseamnă mai multe lovituri în Europa și doar mai puține brânzeturi franțuzești pentru ruși.
Citeşte şi: Putin deschide un nou front de luptă cu Occidentul: Conducta georgiană