Într-o lume conectată în toate ungherele ei, mulţi oameni nu îşi pot imagina viaţa fără Internet nici câteva ore. Totuşi, ce s-ar întâmpla dacă accesul la ceea ce reprezintă deopotrivă mediul în care comunicăm cel mai mult, principala sursă de informare şi de divertisment şi un rezervor inepuizabil de poze cu pisici nu ar fi posibil pentru o zi întreagă?
Potrivit BBC, consecinţele nu ar fi chiar atât de apocaliptice precum am fi înclinaţi să ne închipuim.
În 1995, mai puţin de 1% din populaţia planetei era online. La acea vreme, Internetul, folosit cu precădere în lumea occidentală, era mai mult o curiozitate. Douăzeci de ani mai târziu, peste 3,5 de miliarde de oameni sunt conectaţi la Internet, deci aproape jumătate din populaţia globală, iar numărul creşte la o rată de aproximativ 10 oameni pe secundă.
Conform Pew Research Centre, o cincime dintre americani folosesc Internetul „aproape constant”, iar 73% îl folosesc cel puţin zilnic.
În timp ce majoritatea oamenilor consideră accesul la Internet un lucru firesc şi imuabil, ne putem imagina cu uşurinţă scenarii în care acesta ar putea deveni indisponibil la nivel naţional şi chiar global pentru o perioadă.
De exemplu, pot fi afectate, mai ales accidental, cablurile subacvatice care transportă volume vaste de trafic de Internet între continente.
Sau, uneori, poate fi vorba de o decizie a unui guvern cu acces la „butonul roşu” care poate opri Internetul într-o anumită ţară. Acesta a fost cazul Egiptului în timpul mişcării cunoscute ca „Primăvara Arabă” din 2011, scopul fiind îngreunarea coordonării activităţii protestatarilor. Situaţii similare s-au petrecut şi în timpul protestelor din Turcia şi Iran.
Însă, potrivit BBC, cea mai serioasă ameninţare vine din spaţiu, sub forma exploziilor solare, care ar putea distruge sateliţi, reţele electrice şi sisteme informatice.
Şi până la urmă, ce s-ar întâmpla dacă am rămâne fără Internet pentru o vreme?
A venit o zi când, fără cel mai mic avertisment, fără niciun semn prevestitor de slăbiciune, întregul sistem de comunicare s-a prăbuşit, în întreaga lume, şi întreaga lume, aşa cum au înţeles-o ei, s-a sfârşit.
În loc de răspuns, ne-ar putea veni în minte paragraful de mai sus din nuvela „The Machine Stops” scrisă în 1909 de E.M. Forster.
În realitate însă, se pare că impactul asupra economiei nu ar fi foarte serios. În 2008, Departamentul pentru Securitate Internă din Statele Unite i-a cerut lui Scott Borg de la Cyber Consequences Unit să estimeze care ar fi consecinţele în cazul în care cineva ar reuşi să doboare Internetul.
Analizând efectele economice asupra mai multor companii americane ale unor probleme legate de sistemele informatice şi de conexiunea la Internet din anul 2000 până la acea dată, Borg a concluzionat că impactul va fi surprinzător de nesemnificativ.
În general, atunci când nu au putut accesa Internetul timp de câteva zile, oamenii au rămas în urmă cu munca, însă „economia este capabilă să facă faţă unei situaţii care este practic echivalentul unei scurte vacanţe”, potrivit lui Borg.
În alte cazuri s-a constatat chiar o creştere a productivităţii.
Pe de altă parte, astăzi, aproape zece ani mai târziu, Internetul este mult mai dominant în aproape orice crâmpei al activităţii umane. Milioane de angajaţi lucrează în mediul online, iar unele dintre cele mai mari companii din lume sunt în esenţă digitale.
Discuţiile despre „picarea” Internetului pentru 24 de ore nu au loc doar în cheie ipotetică. Specialiştii în securitate cibernetica avertizează că este foarte posibil ca un astfel de scenariul să devină realitate chiar în acest an.
„În 2017, Internetul va primi o lovitură puternică la un moment dat, undeva. Dacă Internetul cade, pieţele financiare se vor prăbuşi”, susţine James Carder, vice-preşedinte şi CISO (Chief Information Security Officer) la compania americană de securitate LogRhythm.
Nu sunt de ignorat nici efectele în plan psihologic, care s-ar putea manifesta sub forma unor sentimente de izolare şi de anxietate.
„În cea mai mare parte a sa, Internetul este conceput pentru un singur scop: să ne permită să comunicăm între noi” oriunde, oricând, spune Jeff Hancock, care predă comunicarea la Universitatea Stanford.