Prăbușirea modulului european Schiaparelli la suprafața planetei Marte în luna octombrie a fost cauzată „de o problemă de software de navigare”, a declarat miercuri Thierry Blancquaert, din partea Agenției Spațiale Europene (ESA), responsabilul misiunii acestui modul menit să testeze tehnologia de aterizare pentru alte misiuni la suprafața Planetei Roșii.
Modulul s-a prăbușit la 19 octombrie pe solul marțian după ce și-a desfășurat în mod normal marea sa parașută la o altitudine de 12 km și la o viteză de 1.730 km/oră. De atunci, Agenția Spațială Europeană desfășoară o anchetă pentru a înțelege cauza acestui eșec, scrie AFP.
Imediat după desfășurarea parașutei, capsula a făcut mici mișcări rapide, mai importante decât cele prevăzute prin simulări, potrivit rezultatelor preliminare. Prin urmare, senzorul care măsoară accelerațiile modulului a rămas reglat la indicația maximă timp de o secundă, adică mai mult decât era prevăzut (câteva milisecunde).
„Software-ul de navigație a fost înșelat de ceea ce a măsurat acest senzor”. „Computerul de bord a acumulat apoi o eroare destul de mare, astfel încât calculul său pentru determinarea poziției modulului Schiaparelli a fost distorsionat”, plasând-o la o altitudine mai mică cu 2 kilometri în timp ce sonda încă se afla la 3,7 km de suprafața planetei Marte, a explicat Blancquaert.
Sistemul de navigație a transmis comanda de aterizare, astfel că sonda s-a separat prematur de parașută și a coborât apoi în cădere liberă, „cu o viteză de 540 km / h”, prăbușindu-se pe Marte, amintește Blancquaert.
„Este vorba de concluzii foarte preliminare”, a subliniat David Parker, director pentru misiuni spațiale umane și explorare robotică în cadrul ESA, într-o notă postată pe website-ul agenției.
„Vom avea o imagine completă la începutul anului 2017, odată cu raportul comisiei independente de anchetă”, solicitat de directorul general al ESA, Jan Woerner, a scris el. „Dar am învățat multe despre Schiaparelli, iar acest lucru ne va ajuta la a doua misiune ExoMars 2020″, care prevede aterizarea unui robot mobil european pe solul marțian, a completat el.
„Într-un fel, am avut noroc că această slăbiciune a sistemului de navigare a fost reperată la această aterizare test înainte de a doua misiune”, consideră Blancquaert.
Robotul mobil al misiunii europeano-ruse ExoMars 2020 va avea sarcina de a fora solul marțian pentru a încerca să găsească urme de viață din trecut pe această planetă.
Responsabilii europeni din domeniul spațial trebuie să decidă la începutul lunii decembrie la Lucerna (Elveția) dacă sunt de acord să meargă mai departe cu ExoMars 2020, acordând acestei misiuni o finanțare suplimentară de aproximativ 300 — 400 milioane de euro.