Misterul dispariției atmosferei planetei Marte este cu un pas mai aproape de a fi elucidat după ce o ipoteză anterioară, conform căreia o mare parte din carbonul din atmosfera marțiană (ce era dominată de dioxid de carbon) ar fi rămas captiv în roci în urma unor procese chimice, s-a dovedit falsă.
Un nou studiu a ajuns la concluzia că pur și simplu nu există suficient de mult carbon în rocile marțiene pentru a explica dispariția cantității uriașe de dioxid de carbon din atmosfera acestei planete.
„Cel mai mare depozit de carbonat de pe Marte conține cel mult de două ori mai mult carbon decât întreaga atmosferă rarefiată a Planetei Roșii în prezent”, conform coordonatorului acestui studiu, Bethany Ehlmann, de la Institutul Tehnologic din California (Caltech). „Chiar dacă am combina toate depozitele de carbon cunoscute de pe Marte și tot nu am ajunge nici măcar aproape pentru a explica dispariția atmosferei marțiene dense din trecutul îndepărtat al acestei planete”, a mai adăugat ea.
Deși în prezent Marte este o planetă deșertică, oamenii de știință sunt de părere că în urmă cu câteva miliarde de ani la suprafața sa s-ar fi aflat apă din abundență. Pe atunci Marte ar fi avut o atmosferă mult mai densă, care împiedica evaporarea imediată a apei. În prezent atmosfera lui Marte are doar 1% din densitatea celei terestre la nivelul mării.
Dioxidul de carbon poate fi capturat din atmosferă în urma unor reacții chimice produse la nivelul rocilor, formând carbonați. Studii anterioare susțineau că Marte ar putea fi acoperită de semnificative depozite de carbonați și că, practic, o mare parte din vechea atmosferă marțiană ar fi în prezent închisă în roci. Însă sondele de pe orbita lui Marte și roverele de la sol au identificat doar câteva astfel de depozite de carbonați, dintre care cel mai mare este în regiunea Nili Fossae.
Bethany Edwards a analizat datele adunate în cadrul numeroaselor misiuni de cercetare ale Planetei Roșii — printre care Mars Global Surveyor, Mars Reconnaissance Orbiter și Mars Odyssey — pentru a estima cât de mult carbon se află în zăcământul din Nili Fossae. Apoi, a comparat rezultatul obținut cu volumul de carbon de care ar fi fost nevoie pentru a forma atmosfera densă ce ar fi putut să susțină apa în stare lichidă la suprafața acestei planete. Rezultatul a fost că ar fi nevoie de peste 35 de astfel de depozite de carbonați de dimensiunea celui din Nili Fossae pentru a reține cantitatea de carbon pe care ar fi pierdut-o atmosfera marțiană.
În consecință, dacă atmosfera lui Marte nu este închisă în depozite minerale, atunci ce s-a întâmplat cu ea? O posibilitate este că pur și simplu s-a risipit în spațiu, fenomen ce este susținut de unele dovezi adunate în trecut de roverul Curiosity. Oamenii de știință de la NASA așteaptă mai multe răspunsuri de la sonda MAVEN (Mars Atmosphere and Volatile Evolution).