Republica Moldova va plăti despăgubiri de peste 24.000 de euro, după ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat-o, la 15 ianuarie curent, în două cazuri.
Țara noastră a fost condamnată de CEDO pentru violarea dreptului la viaţă și la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciului şi a corespondenţie într-un caz și i-a acordat reclamantului 10.000 de euro.
Conform cazului, reclamantul Valeriy Shishanov, cetăţean rus născut în 1952, în present deţinut în Federaţia Rusă, s-a plâns la CEDO privind condiţiile neadecvate de detenţie şi verificarea corespondenţei sale din închisoare.
În 1996 autorităţile moldoveneşti l-au arestat şi l-au plasat în custodia poliţiei, după care, ulterior a fost plasat în arest preventiv. În mai 1997, el a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru evadare din închisoare, procurare şi deţinere de muniţii şi materiale explozive, furt de muniţii şi materiale explozive, mituire prin ameninţare cu moartea şi răpire, şi tentativă de omor. El a fost deţinut în Penitenciarul nr. 6 de la Soroca, Penitenciarul nr. 5 de la Cahul, Penitenciarul nr. 1 de la Taraclia, din Republica Moldova.
În octombrie 2010, fiind deţinut în Penitenciarul nr. 12 din Bender, el a scris la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Scrisoarea lui a fost returnată după ce fusese trimisă la o adresă greşită. În februarie 2014, Shishanov a fost transferat într-o închisoare din Federaţia Rusă.
Ulterior, Shishanov s-a plând la CEDO de condiţiile sale de detenţie în închisorile din Republica Moldova. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a aconstatat încălcarea articolelor 2 şi 8 din Convenţie şi acordat reclamantului 10.000 euro pentru repararea prejudiciului moral.
În cel de-al doilea caz, reclamanta Ana Lari vizează plângerea privind investigaţia decesului fiicei sale de 17 ani.
Fiica reclamantei a fost găsită moartă în oficiul unei companii, la 13 iunie 1999, după ce a fost la o petrecere unde a rămas toată noaptea. În următoarea zi, a fost emis un raport medico-legal în care s-a constatat că fata a murit din cauza unei supradoze de sedative, având leziuni corporale cauzate înaintea incidentului – eventuale în urma unui act sexual.
O anchetă penală a fost oficial instituită la sfârşitul lunii octombrie, 1999 şi şase martori au fost ulterior audiaţi. Toţi şase – inclusiv cei care au fost la petrecere şi chiar ofiţerul de gardă de la compania de gaz care a chemat poliţia, au susţinut că nu au întreţinut relaţii sexuale cu fiica reclamantei. Investigaţia a fost închisă două luni mai târziu. Cazul a fost redeschis în 2005, apoi suspendat în 2008, reluat pentru o lună în 2012, apoi iar suspendat şi acum, prin urmare, este în aşteptare.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea articolului 2 (dreptul la viaţă) din Convenţia europeană a Drepturilor Omului şi a acordat reclamantei 12.000 euro pentru prejudiciul moral şi 2.100 euro pentru costuri şi cheltuieli.