Un protest straniu are loc în centrul Parisului de câteva săptămâni încoace. O mulţime eterogenă, cu tineri şi bătrâni deopotrivă, a ieşit pentru prima oară în stradă pe 31 martie.
De atunci, în fiecare seară cam 1000 de oameni strâng rândurile în Place de la Republique din Paris, iar mişcarea Nuit Debout (Noaptea în picioare) se extinde încet şi spre oraşele de provincie, scrie The Independent.
În afară de sfârşitul capitalismului şi a lumii aşa cum o ştim noi, mişcarea Nuit Debout, nu are nicio revendicare. Nu are nici lideri, pentru că toţi manifestanţii sunt egali. La început, protestatarii nu aveau nici măcar identitate proprie, toată lumea era „Camille”, un nume folosit în Franţa atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Ideea a fost neinspirată. Cam greu să-ţi răspundă cineva la „Ai văzut-o ori l-ai văzut pe Camille?”, când în piaţă sunt 1000 de Camille. Aşa că acum fiecare manifestant îşi foloseşte propriul nume.
În centrul Parisului, azi e… 40 martie
Şirul bizareriilor nu se încheie aici. Oamenii spun că s-au săturat de tot ce înseamnă clasă politică, indiferent că este vorba despre partidele de stânga sau de dreapta, şi îşi exprimă de o săptămână dorinţa pentru un nou tip de politică.
https://twitter.com/B3zero/status/718546396974944256
Nu e clar ce înseamnă acest nou tip de politică, însă până când acest lucru nu se întâmplă, manifestanţii spun că luna aprilie nu poate începe. Aşa că în centrul Parisului astăzi nu este 9 aprilie, ci… 40 martie.
Gael, un student de 20 de ani, cu barba îngrijită, dar cam serios pentru vârsta lui, încearcă să explice manifestaţia: „Noi nu avem planuri. Noi nu avem cereri. Noi nu avem lideri. Nu suntem de acord cu privire la multe lucruri, tot ce ştim e că lucrurile trebuie să se schimbe. Noi nu avem nevoie de scurgeri de informaţii din Panama pentru a ne spune cum funcţionează lumea. Acum, noi mai dorim un sistem”.
Atmosfera de la protest seamănă mai degrabă cu o rebeliune a studenţilor decât cu revoluţia franceză. Există interminabile „adunări generale”, care iau decizii pentru a „pune capăt” nedreptăţilor sociale, cum ar fi lipsa unui adăpost şi şomajul.
Nos nuits sont plus belles que vos jours! #NuitDebout #39Mars Tango, projection film, discussion et débat ! pic.twitter.com/16qVa6gGHq
— Joseph Boussion (@Joboussion) April 8, 2016
Nu se votează cu „da” sau „nu”, pentru că manifestanţii sunt împotriva sistemului. Aşa că două mâini în aer înseamnă „da”. Două braţe încrucişate în aer înseamnă „nu”. Participanţii cu braţe încrucişate şi pumnii încleştaţi spun, de fapt, „absolut în afara întrebării. Mai gândeşte-te”.
Extrema stângă susţine mişcarea
În pofida reacţiilor aparent calme ale politicienilor, unii îşi arată interesul faţă de mişcarea „Nuit Debout”.
Este cazul responsabililor stângii radicale, dar şi al primului secretar al Partidului Socialist, Jean-Christophe Cambadelis, care a recunoscut că a făcut „o mică plimbare discretă” prin Piaţa Republicii.
„Este primăvara politicii”, a spus el, declaraţie pe care şi-a nuanţat-o la scurt timp, comparând această mişcare mai degrabă cu cele de tipul Occupy.