Drapelul României a fost schimbat ultima oară în urmă cu 27 de ani, după căderea comunismului. Astăzi, se aseamană foarte mult cu cele ale altor două ţări, iar oficialii uneia dintre acestea, Ciad, sunt nemultumiţi de foarte mult timp.
Wall Street Journal începe un amplu articol despre asemănarea dintre cele două steaguri cu referire la uriaşul drapel tricolor creat luna trecută de protestatari în faţa Guvernului.
După acest moment, fotografiile colorate de la faţa locului au invadat reţelele sociale până în Sahara, notează autorul articolului, Drew Hinshaw.
Acesta subliniază că niciun organism mondial nu poate interveni atunci când o ţară are o problemă cu steagul altei ţări, cum are Ciadul cu cel al României. Pentru că oamenii din această ţară central-africană au revendicat steagul României, pe care îl are de 27 de ani.
Şi tot de atunci această ţară izolată s-a plâns în linişte că România i-ar fi copiat drapelul. WSJ scrie că politicienii români erau conştienţi că Ciadul deja folosea acelaşi tricolor, atunci când a fost adoptat la Revoluţie. Mai mult, preşedintele francez de atunci, Francois Mitterrand, a încercat să convingă România să nu adopte un steag similar cu al fostei colonii franceze până în anul 1960.
Însă omologul său român, Ion Iliescu, susţinea atunci că sunt lucruri mult mai importante de care politicienii trebuiau să se ocupe.
În plus, e drept că cele două steaguri nu sunt perfect identice, din moment ce acela al României are nuanţa albastru cobalt, iar cel al ţării africane albastru indigo. Şi Andorra are steag similar, în timp ce un al patrulea, al Moldovei, are o stemă pe el.
De altfel, presedintele moldovean Igor Dodon a propus, luna trecută, schimbarea steagului ţării sale, însă s-a confruntat cu opoziţie puternică din partea Parlamentului.
În schimb, Parlamentul Ciadului a protestat faţă de această situaţie, iar unii experţi în studiul steagurilor au acuzat România că a furat drapelul. Chiar şi aşa, încă nu există o organizaţie mondială autorizată să intervină în astfel de situaţii – când cetăţenilor unei ţări nu le place steagul altei ţări.
Sursa citată dă exemplul unor alte asemănări între steagurile unor ţări. Cand sportivii din Haiti au ajuns la Jocurile Olimpice de la Berlin, din 1936, au vazut că Liechtenstein avea acelaşi steag, însă micuţul principat european şi-a schimbat uşor drapelul, anul următor.
Olanda şi Luxemburg au de asemenea steaguri similare, aşa cum au şi Indonezia şi Monaco, care pretind că folosesc acel drapel încă din secolul al 14-lea. Dispute similare au fost, în Balcani, pe această temă, şi între Macedonia şi Grecia şi între Albania şi Kosovo.
Cert este că o ţară nu poate înregistra drept marcă un steag, însă jamaicanii au mers până la ONU pentru a se plânge de producătorii străini de papuci care au imagini cu steagul Jamaicăi.
De altfel, şi politicienii Ciadului s-au plâns la ONU referitor la asemănarea celor două steaguri, însă reprezentaţii organizaţiei susţin că statele membre sunt libere să-şi aleagă orice steag doresc.
În ce îi priveşte pe români, aceştia susţin că au fluturat cele trei culori încă din vremurile antice ale înaintaşilor traci şi romani, chiar dacă nu există dovezi în acest sens, până în anii 1800, în timpul protestelor. Apoi, au urmat mai multe guverne monarhale şi comuniştii, care au adăugat mai multe simboluri pe steag.
La distanţă de 11 ani de momentul 1948, în 1959, când Ciadul devenea o naţiune liberă şi independentă, tinerii lideri s-au întâlnit în capitala N’Djamena pentru a alege un steag. Au ales astfel roşu – sângele vărsat luptând în Al Doilea Război Mondial, galben – deşertul Sahara şi albastru – lacul Ciad. Drapelul a fost adoptat în anul 1959, iar apoi fluturat la obţinerea independenţei, în 1960.
Încă de la începutul anilor 2000, Ciadul a înaintat către ONU un protest oficial, astfel încât steagul României să nu mai fie arborat la sediul de la New York, însă cererea a fost respinsă, tocmai din acest motiv – că drapelul României există dinainte de cel al Ciadului.