În septembrie 2004, vedea lumina zilei în Germania, filmul „Ultimele zile ale lui Hitler”, de Oliver Hirschbiegel. Pentru cei ce nu au vizionat pelicula, scena în care Hitler (interpretat de Bruno Ganz) are o izbuncire de furie în bunkerul său aflând că bătălia Berlinului a fost pierdută, începând cu 2006 a făcut obiectul unui număr enorm de vizualizări pe YouTube.
Dar la fel se poate vorbi când îl vedem ca personaj istoric? Este ceea ce s-a întrebat jurnalistul și romancierul Ron Rosenbaum, în postfața inedită a noii versiuni a operei sale „Explaining Hitler: The Search for the Origins of His Evil”, pe care a reprodus-o Los Angeles Review of Books, potrivit Slate
Ron Rosenbaum oferă o analiză a „ceea ce ar putea fi cea mai reprodusă imagine a lui Adolf Hitler din lumea întreagă”, demonul redus la starea de banalitate.
Genial în aceste parodii este că ele trivializează însăși obscenitatea, deoarece efectul lor e direct legat de faptul că Hitler ocupă încă un loc important în ierarhia răului. Și, într-un mod particular, dar eficace, ele îl prezintă pe „adevăratul Hitler” într-un context favorabil culturii pop sau satirei online.
Fenomenul virtual din filmul citat demonstrează până în ce punct liderul nazist rămâne un personaj istoric dificil de simplificat.
„Aceste parodii de pe YouTube durează de mult timp. Faptul că ele sunt atât de vii, poate că este mai puțin un exemplu al modului în care cultura noastră îl poate ‘digera’ pe Adolf Hitler decât modul în care nu o poate face”, afirmă romancierul.
„Simplul fapt că încercăm să-l cuprindem într-o caricatură”, explică Rosenbaum, iar acest desen stilizat se autosatirizează, demonstrează „dorința de a ne distanța” de posibilitatea de a zugrăvi figura normală a „adevăratului” Hitler.
Este mai bine că rămâne un personaj cu misterele și aura sa malefică, ce va da istoricilor șansa să-l investigheze fără a afecta însă posibilitatea transpunerii sale ca subiect de parodie al culturii pop.