Retorica superficială a președintelui Igor Dodon este dedicată publicului larg, care nu are timp să intre în detaliile lucrurilor și nici să verifice autenticitatea mesajelor. Pentru că, deocamdată, nu poartă vreo răspundere politică pentru retorica folosită, Dodon se simte încurajat să opereze neîncetat cu informație eronată, în funcție de obiectivele politice urmărite, scrie sic.md.
Urmînd acest fir logic, cu ocazia primei întîlniri cu oficialii ruși de rang înalt, președintele Dodon a ales să-și concentreze critica asupra Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, ratificat în aprilie 2014 și intrat deplin în vigoare în iulie 2016. Astfel, în cadrul vizitei sale de la Moscova, prima în calitatea sa de președinte, Igor Dodon a dezaprobat Acordul cu UE, blamîndu-l pentru declinul comerțului cu Rusia.1
Cine este de vină?
În mod practic, comerțul cu Rusia depinde de relațiile individuale dintre această țară și Moldova. În cazul de față, vorbim despre o decizie unilaterală a Rusiei de a introduce sancțiuni față de Moldova, ca pedeapsă pentru decizia de a avea relații mai profunde cu UE.
Este cert faptul că liderii politici moldoveni, care au guvernat în perioada 2009-2016, sunt cu probleme grave de integritate și respectiv credibilitate redusă, atît în raport cu Bruxelles-ul, cît și cu Moscova. Aceștia au trișat cu regularitate în fața Vestului, dar și mai rău s-au descurcat în relația cu Rusia. Dar, cu toate acestea, UE nu a penalizat niciodată agricultorii, producătorii sau exportatorii moldoveni pentru eșecurile guvernării. Acest lucru a fost comis însă de Rusia, care a ignorat efectele social-economice asupra moldovenilor generate de sancțiunile politice aplicate.
Într-un interviu recent pentru postul propagandistic2 rusesc Russia Today, președintele Dodon nici nu a stăruit deloc să dezmințească faptul că Rusia a aplicat sancțiuni față de Moldova.3 Așadar, autoritățile ruse au introdus restricții comerciale în perioada 2013-2014 nu pentru a curma re-exporturile bunurilor europene pe piața rusească și nici nu pentru calitatea proastă a produselor moldovenești, ci din cauza semnării Acordului de Asociere cu UE.4
Așadar, potrivit logicii lui Dodon, UE este vinovată pentru intenția sa de a-și deschide piața competitivă și enormă pentru produsele moldovenești, diminuînd sau eliminînd definitiv taxele de import. Totodată, Dodon nu vede nicio problemă în faptul că Rusia a încălcat toate angajamentele Acordului de Liber Schimb cu țările CSI, ratificat în 2012, atunci cînd a introdus restricții nejustificate față de Moldova. În aceeași măsură, pentru președintele Dodon pare să nu conteze deloc faptul că Acordul de Asociere este compatibil cu Acordul CSI, aspect totalmente ignorat de către partea rusă.5
Problema e în Acordul de Asociere sau, totuși, în Rusia?
Datele statistice pe comerț reprezintă cel mai plauzibil argument împotriva acuzațiilor nefondate ale președintelui Dodon la adresa Acordului cu UE. Acestea demonstrează că treptat exporturile moldovenești s-au orientat spre piața europeană previzibilă, deși puternic competitivă, distanțîndu-se de cea a Rusiei, tot mai politizată și introvertă. Dar pentru a completa comparația clasică a exporturilor către Rusia și UE, vom introduce în tabloul general și relațiile comerciale cu Belarusul.
La fel ca și Rusia, Belarusul este unul din fondatorii Uniunii Economice Vamale, plenar activă din ianuarie 2015. Dar comportamentul comercial al autorităților bieloruse nu a urmărit niciodată pedepsirea țărilor care au decis să creeze zone de liber schimb cu UE, fie că e vorba de Moldova, sau de Ucraina, sau Georgia.
Anume cazul Belarusului demonstrează că problema nu constă în incompatibilități de comerț care nu pot fi depășite, după cum afirmă Moscova. Or, relația comercială moldo-belarusă arată că Acordul privind comerțul liber în CSI este implementabil pentru țările care au Acord cu UE și cele care sunt în Uniunea Eurosiatică. Pentru aceasta este însă nevoie de voință politică și parteneriat bazat pe respectarea reciprocă a suveranității. Noțiuni față de care Rusia are altă părere, cel puțin dacă e să urmărim sancțiunile acesteia față de Moldova, justificate inclusiv de către președintele Dodon.
Concluzia este simplă (Tabelul de mai sus) și anume că: sau președintele Dodon nu citește datele statistice din sursele oficiale, sau că le interpretează tendențios, mai exact prin prisma intereselor de partid și ale Rusiei.
În concluzie
Acordul de Asociere cu UE este cel mai avansat instrument de modernizare a țării, pe care Moldova l-a avut la îndemînă vreodată. Însă măsura în care de acesta vor beneficia cetățenii Moldovei (agricultorii, producătorii, exportatorii și ceilalți) depinde în primul rînd de calitatea guvernării și guvernanților de la Chișinău.
Eforturile trebuie să se concentreze pe monitorizarea reformelor implementate în țară și exercitarea unei presiuni colective de către UE, dar și de opoziția politică, societate civilă și mass-media. Doar așa poate fi valorificat la maxim beneficiile Acordului de Asociere și nicidecum nu prin demonizarea acestuia sau a UE.
Cît despre relansarea comerțului moldo-rus, numai Rusia poate inversa starea lucrurilor, dacă renunță la penalizări sau sancțiuni și preia cît mai urgent modelul pozitiv de comportament comercial manifestat de Belarus.